In 1948, Fortele Aeriene ale Statelor Unite au inceput indosarierea rapoartelor cu privire la OZN-uri intr-un dosar Top Secret, numit Project Blue Book (Proiectul Cartea Albastra). O serie de detectii radar care coincideau cu raporturile de OZN-uri de langa Aeroportul National din Washington D.C., in iulie 1952, au facut ca Guvernul Statelor Unite sa infiinteze o grupa de ingineri, meteorologi, fizicieni si un astronaut, condusi de H.P. Roberson, un fizician din Universitatea de Tehnologie din California. Increderea oamenilor si a Guvernului a fost castigata deoarece echipa a fost sustinuta de Central Intelligence Agency (CIA) si a fost clasificata ca secreta.
Observatii inexplicabile
Unul dintre ultimele rapoarte date publicitatii arata ca 90 la suta din rapoartele de OZN-uri pot fi clasificate ca si fenomene meteorologice, evenimente astronomice sau ca un avion, o pasare, baloane sau cateodata fenomene meteorologice ciudate. O a doua grupa care se ocupa de rapoartele OZN a fost organizata in februarie 1966 si a ajuns la aproximativ aceeasi concluzie ca si predecesoarea ei. Cu toate acestea, unele observatii au ramas inexplicabile. In mijlocul anilor 60, o echipa formata din oameni de stiinta si ingineri, dintre care s-au remarcat meteorologul James E. McDonald, de la Universitatea din Arizona, si cercetatorul J. Allen Hynek, de la Universitatea Northwestern, a ajuns la concluzia ca un procentaj scazut din rapoartele OZN credibile au indicat prezenta unor vizitatori extraterestri. 59 de rapoarte Aceasta senzationala supozitie, care a ajuns in toate ziarele si in toate revistele, s-a confruntat cu teoriile celorlalti oameni de stiinta. Controversa a condus in 1968, la un studiu sponsorizat de Fortele Aeriene ale Statelor Unite, studiu care se desfasura la Universitatea din Colorado si era sub conducerea lui E.U. Condon, un reputat fizician. Raportul C
