Simona Sora, "Hotel Universal”, edi­tu­ra "Polirom” (tel. 0232/21.74.40), 268 p.

Există o părere, pusă în circulaţie de autori nemul­ţumiţi de criticii literari, cum că aceştia din urmă ar fi nişte poeţi sau prozatori rataţi. Nu spun că n-ar exista şi asemenea cazuri. M-am întrebat şi eu cum de oa­meni tobă de carte, hermeneuţi străluciţi, cu o înţele­gere superioară a literaturii şi o remarcabilă capacitate de expresie au putut să scrie proze de ficţiune stângace sau poeme mediocre, construite din prefabricate şi sentimen­tale în exces. Sunt însă şi destui scriitori capa­bili să exce­leze în toate genurile, de la cele de creaţie propriu-zisă la eseistică, istorie şi critică literară, gaze­tărie mai mult sau mai puţin culturală. În cazul în care un asemenea talent multiform s-a făcut cunoscut mai întâi în critica de întâmpinare, remarcând calităţi şi defecte, dând ver­dic­te, atunci când debutează el în­suşi ca romancier îşi asu­mă un risc dublu. Pe de o parte se aşteaptă de la el să-şi folosească în chiar tim­pul scrierii spiritul critic şi ştiin­ţa acumulată în exer­ciţiul cronicii literare, ca un chi­rurg care se operează sin­gur, pe de alta să dovedească harul de a crea o lume popu­lată cu personaje di­verse şi cre­di­bile, care să respire în pagini, să-şi trăiască acolo po­veş­tile. (Eu una sunt con­vinsă că, ori­câtă experienţă de lec­tură şi chiar de viaţă ai avea, oricâtă teh­nică narato­lo­gică şi subtilităţi sti­listice ai cunoaşte, oricât te-ai do­cu­men­ta, fără un anumit talent înnăs­cut nu poţi compune lumi roma­neşti viabile.) Si­mona Sora, care scrie de ani buni cronici literare la "Di­lema”, coordonează "Dile­ma­teca”, publică eseuri, stu­dii şi tra­duceri, şi-a asumat dublul risc şi a reuşit să convingă: este şi roman­cieră, ştie să creeze iluzia vie­ţii, are ce povesti şi îi place să o facă jucându-se cu aştep­tările cititorului, fără s