In fiecare statiune, doua Romanii complet diferite. Contrastul e izbitor. Oaze de relaxare futuriste se invecineaza cu mizeria si saracia anilor 70 in care se balaceste turismul de masa. E adevarat, romanul nu se mai imbulzeste in autobuzul de Mamaia, cum facea pe vremea lui Nea Marin, miliardar.
La 40 de ani distanta, inghesuiala comunista s-a mutat pe plaja, unde numai de relaxare n-a fost vorba.
Romanii n-au protestat, ci au acceptat, resemnati, sa fie inghesuiti mai rau ca sardelele si au si platit pentru asta. Fiindca oferta a fost mult mai mica decat cererea, proprietarii de sezlonguri au facut cartel - au dictat pretul pietei si au facut avere!
Gandaci in camera, cearsafuri rupte si bai innegrite de vreme! Reteta perfecta pentru profit, intr-un turism fara investitii. Insa, de departe, cele mai profitabile afaceri au fost la restaurantele "impinge-tava", si pe plaja, unde cartelul proprietarilor de sezlonguri a vandut la suprapret inghesuiala si nervi.
Consiliul concurentei n-a sesizat, dar analistii ZF au calculat ca doar plaja din Mamaia a adus concesionarilor de nisip castiguri de 30 de milioane de euro numai din inchirierea sezlongurilor. Ce au primit romanii in schimbul taxei de sezlong? Nu bonuri fiscale. Si nici macar siguranta ca isi pot lasa acolo prosopul cat fac o baie.
Cu riscul de a compromite concediul insusi, familiile romanesti s-au scaldat in mare separat, facand cu randul de paza la sezlong. Mai rau, razboiul sezlongurilor a reusit sa dezbine familia chiar si la masa de pranz.
Ideea de pranz, la o terasa, mica, cocheta, pe malul marii, asa cum ne-au invatat grecii, spaniolii sau francezii, e moarta din fasa. Romanul, european sarac, pastreaza cu sfintenie traditia socialista la "Impinge tava". Cantinele care raspandesc mirosul greu de mancare gatita si fac vanzari record. In toate statiunile noastre, faleza
