Se scurge leneș o campanie electorală de care ne puteam lipsi. N-am descoperit mai nimic pentru că aflasem aproape totul în sezonul de vară-toamnă, de referendum. Stabilizate monolitic, voturile așteaptă doar formalitatea urnelor. Campania a rămas o pauză de respirație în așteptarea scrutinului de peste cîteva zile. Destinul mai lucrează doar în marja de eroare: trei-patru procente în plus sau în minus. Retorica politicienilor a secătuit de teme și motive în puzderia de conflicte presărate pe traseul marii înfruntări începute cu căderea guvernului Ungureanu la sfîrșit de aprilie. Au obosit pînă și ura, vlaga dușmăniei, patosul ostilităților. Taberele se știu pe de rost, s-au înfruntat pînă s-au smintit, ce scîntei să sară dintr-o nouă încleștare trasă la indigo? Scanate pînă la ultima celulă pe traseul violentelor confruntări ajunse și menținute la un extenuant paroxism în planul larg al suspendării șefului Statului, antagonismele vii și moarte din societatea românească și-au expus toate familiile semantice, de la fetuși la străbunici, așa încît, pînă și la nivel lexical, cuvintele aducătoare de pizmă și ocară au sleit, în pofida inovațiilor de ultimă oră: „porc“, „pisic(uț)“, „broscuțe“, „cîini“, „a hămăi“, „miau“. Lipsesc loviturile tari, mai ales acelea sub centură, dezvăluirile zguduitoare, ruperile de lanțuri. Nici măcar securiștii ținuți sub obroc nu sînt dați în vileag. Sediu, pînă îna­inte de campanie, pentru meleuri verbale și discuții măcar trezitoare la viață prin aprinsul lor colorit, emisiunile TV aduc mai degrabă a ritualuri funebre, cu candidați plini de pomezi, imobili, cu ceasurile numărate, privind în cadru și bîiguind aceleași fraze despre cum vor salva ei o națiune cotropită de dușmani.

Dispariția cetățeanului turmentat Nimeni nu mai sparge tăcerea. Demas­cările sînt tot alea, obosite, stafidite, acum doar sub o nouă țiplă. Vei pri