Kostas Vassalos – unul dintre cei mai buni bucătari ai Greciei din ultimele două decenii, s-a născut pe o insulă. Pe Sifnos, în Cyclade, în sudul Egeei. Ca orice insular, a crescut mâncând în fiecare zi peşte proaspăt şi crede că acest lucru a fost benefic pentru el: “S-a dovedit că Omega 3 ajută la buna funcţionare a creierului, la concentrare. E cea mai bună hrană a creierului!”, îmi spune, când îi admir spiritul viu şi bucuria cu care vorbeşte nu doar despre reţetele pe care le găteşti, ci şi despre istoria gastronomiei, despre filosofia (şi fiziologia) gustului, despre arta culinară. Îmi spune cum curgeau zilele copilăriei, pe Sifnos, în anii în care învăţa primele reţete, de la mama şi de la bunica lui: “Era o mare varietate de peşti, apoi caracatiţe, crabi. Noi nu locuiam într-un sat de pe ţărm, ci puţin mai sus. Mâncam ceea ce aduceau pescarii. Dimineaţa, ei se întorceau cu bărcile din larg, descărcau peştele şi îl încărcau în coşuri, aşezate pe măgari. Mergeau apoi pe toate cărările şi drumurile insulei, ca să-l vândă.” “Fresca psaria! Fresca psaria!” (peşte proaspăt) – strigătul acesta se aude şi astăzi, doar că peştele nu mai este cărat pe măgari, ci în dubiţe. Vânzătorii moderni de peşte îşi strigă marfa prin portavoce, iar turiştii – aşa cum am fost şi noi, nu demult, pe o altă insulă din Cyclade – ies curioşi în drum, oprind negustorul şi preţăluindu-i marfa.

Pe Kostas Vassalos l-am întâlnit însă nu în ţara lui, ci la un târg din Bucureşti, unde asociaţia exportatorilor de peşte din Grecia (HEPO) îl chemase pentru o demonstraţie culinară. După ce a gătit la mari restaurante din Paris, din Atena şi Rodos, după ce şi-a câştigat un renume internaţional, bucătarul grec (considerat unul dintre cele cinci vârfuri ale gastronomiei elene) a ales să călătorească prin lume pentru a vorbi despre calităţile bucătăriei ţării sale. “Mi-a plăcut dintotdeauna