În fiecare an, la sfârşitul primăverii şi cel al toamnei, târgurile de carte Bookfest şi Gaudeamus reunesc editori, autori, traducători, critici, cu cei cărora le e destinată munca lor - cititorii.
Îngrijorările în legătură cu viitorul cărţii, cu scăderea interesului pentru lectură lasă loc timp de cinci zile unui vacarm de voci care vorbesc la microfoane despre noile apariţii, unei înghesuieli fremătătoare pe culoarele dintre standuri, cozilor la autografe, dezbaterilor şi meselor rotunde. E ca o mare petrecere de familie la care participă toate generaţiile. Pe drumul întins de la Piaţa Scânteii la Pavilion, şirurile de oameni care vin cu mâinile goale se intersectează cu şirurile celor care pleacă purtând sacoşe cu cărţi. E un spectacol tonic, ce atenuează pesimismele. La Gaudeamus-ul de anul acesta m-am bucurat să am noi confirmări că literatura română e într-o perioadă fastă, că în ciuda manevrelor descurajante şi a dispreţului oficial faţă de cultură şi instituţiile ei scriitorii îşi văd de treabă. Mi-a atras atenţia în primul rând recolta bogată de romane româneşti. Mulţi dintre cei mai buni prozatori ai momentului, aflaţi la vârsta când - spun statisticile - se scriu îndeobşte capodoperele, între 40 şi 50 de ani, şi-au lansat la Târg volume noi. Sunt foarte curioasă şi abia aştept să citesc noul roman al Florinei Ilis apărut la Cartea Românească, Vieţile paralele, în care, pe aproape 700 de pagini, încearcă să se apropie de adevărul vieţii, morţii şi posterităţii lui Mihai Eminescu. E de presupus că se vor stârni discuţii aprinse în jurul acestui roman-document, despre care editorul ne avertizează că "va bulversa în totalitate orizontul de aşteptare al cititorului”. Alt scriitor puternic şi original, dedicat cu obstinaţie profesiei sale unice de romancier, Radu Aldulescu, a adus la Gaudeamus al o
