După celebrul „Hamlet“ clasic al lui Vlad Mugur de la Teatrul Naţional din Cluj din 2001, cu Sorin Leoveanu, în această toamnă s-a pus în scenă, tot aici, un spectacol aflat la extrema opusă.

Regizorul italian Roberto Bacci ne propune, la Cluj, un spectacol modern, plin de energie şi forţă, cu multe momente de scrimă scenică. Este vorba de „Hamletul“ lui Roberto Bacci, nu de „Hamletul“ lui Shakespeare, iar regizorul îşi asumă plin de curaj acest lucru.

„Hamletul literar este Shakespeare, dar pentru Hamleţii noştri, nu ştim cine este autorul. Noi suntem autorii propriului destin. Hamlet este împins de personaje, de războinicii care îl înconjoară, e împins până la propriul lui sfârşit, care coincide cu moartea“, spune Roberto Bacci.

DE CAPĂ ŞI SPADĂ

Pentru regizor, experimentul este unicul mod de a înţelege teatrul. Din 1986, director artistic şi fondator al Teatrului Pontedera din Italia, Bacci a trăit în preajma celebrului regizor polonez Jerzy Grotowski. Împreună, au înfiinţat aici un institut de cercetare teatrală, unde Grotowski a rămas până în 1999, la moartea sa.

Bacci a mai pus în scenă piesa în Italia în 2009, dar montarea de la Cluj a suferit numeroase modificări. „La nivelul dramaturgiei, nu este vorba de acelaşi spectacol pe care l-am făcut în Italia, ceea ce este foarte important, pentru că nu vreau să refac un spectacol pe care l-am mai montat şi a făcut înconjurul lumii“, mărturiseşte regizorul. În caruselul spectacolului de la Cluj, tăiat la o oră şi jumătate, se petrec transformări continue ale personajelor şi ale actorilor. Cu nerv, cu rapiditate, şapte actori îşi schimbă ameţitor rolurile între ei. Hamletul, interpretat de Cristian Grosu tehnic, fără emoţie, cu o risipă de energie uluitoare, este captiv în propria viaţă, iar personajele, „luptătorii cu spada“, interpretate de Cătălin Codreanu, Eva Crişan, Cătălin Herlo,