Istoric şi critic literar, traducător, memorialist şi unul dintre cei mai însemnaţi bibliofili români, Şerban Cioculescu (1902–1988) a fost şi un pasionat epistolograf care a comunicat, întotdeauna, rudelor, prietenilor şi, mai ales, confraţilor ştiri şi informaţii de o reală valoare privitoare la viaţa literară, culturală şi politică de la noi.
Literatura sa epistolară, atât cât se cunoaş te până acum, conţine o sumă apreciabilă de note, precizări şi portretizări ce contribuie la o mai dreaptă cunoaştere şi înţelegere a evenimentelor şi oamenilor din spaţiul spiritual naţional. Şi nu numai.
Revelatoare, sub multiple aspecte, sunt epistolele trimise lui N. Iorga, E. Lovinescu, Ion Petrovici, Camil Petrescu, Ion Barbu, Ion Pillat, G. Călinescu, Perpessicius, Vladimir Streinu, Alexandru Ciorănescu, Cezar Petrescu şi altora, în care se destăinuie, fără echivoc, şi care vor contribui, esenţial, la elaborarea unei biografii complete al celui mai bun biograf al lui I. L. Caragiale.
Epistolele ce se publică, acum, sunt necunoscute şi au ca destinatar pe filosoful, traducătorul şi memorialistul Nicolae Bagdasar (1896–1871), personalitate distinctă a culturii naţionale.
Memorialistul Şerban Cioculescu evocă, cu voluptate, întâlnirile de la celebrele cafenele bucureştene – Capşa, Nestor şi Athénée-Palace, unde se adunau scriitori din diverse generaţii.
Profesorul şi filosoful Nicolae Bagdasar, după ce s-a stabilit la Iaşi, este adesea invocat de prietenii şi confraţii săi bucureşteni pe care, în perioada cât a fost administrator la Casa Şcoalelor, i-a publicat, promovat şi recompensat.
Impresionează, în aceste epistole, ştirile despre filosoful şi sociologul Nicolae Petrescu şi dramaticul său sfârşit.
*
[Bucureşti], 30 ianuarie [1]950
Dragă Niculae,
Întâi nu lipsesc a mă interesa
