Campania electorală a trecut aproape fără să se simtă, candidaţii la un loc în Parlament reducând-o, în economia scrutinului, doar la o formalitate care era musai să fie parcursă, scrie Mediafax.

"Ediţia 2012" a fost o grăitoare pledoarie pentru inutilitate: candidaţii s-au făcut anemic că există, alegătorii i-au ignorat copios. Singurele tresăriri au fost răţoielile doritorilor de Parlament în şuetele TV, dar şi acelea la o temperatură improprie dezgheţului. O radiografie a plictisului de campanie poate consemna: afişe cu feţe necunoscute, parţial sau total, sau prea cunoscute, care promit grija şi fericirea, garantate şi imediate; afişe-pirat cu mesaje care au sărit limita decenţei; adunări sfrijite, cu împărţeli de punguţe încadrate în "STAS"-ul legal al peşcheşului; mici încăierări locale, pe ici-pe colo; absenţa oricărei dezbateri substanţiale despre teme serioase. Şi peste tot o mireasmă pătrunzătoare de non-combat, mai proaspătă decât cea a gazonului unui meci mânărit.

Esenţa parfumului de "blat" al campaniei se trage din diferenţa mare care se va consemna între primii doi competitori (USL şi ARD), ceea ce a dus la activarea mintenaş a mecanismelor de supravieţuire şi autoconservare ale ARD. Fostul minstru Teodor Meleşcanu, azi director al SIE avea o vorbă: puterea decide, opoziţia se exprimă. După 9 decembrie, USL va decide în toate ARD rămânând cu exprimările. Marea tăcere respirată de campania electorală este preludiul unei "linişti" date de un dezechilibru putere-opoziţie cum a mai fost doar în vremurile romantice ale democraţiei post-'89.

Singurele "zgomote" semnificative ale campaniei electorale au fost cele produse de trio-ul Ponta-Antonescu-Băsescu. Pe primii doi îi uneşte obsesia permanentă faţă de al treilea. Victor Ponta şi-o manifestă dansând pe sârmă, Crin Antonescu boxând cu umbrele de pe pereţi. Cât de