Documentul a fost realizat de unul dintre epitropii bisericii evanghelice din Laslea

Un ţăran sas, Andreas Seiler, din comuna Laslea, judeţul Sibiu, ce avea misiunea din partea bisericii să ţină registrul deceselor, a consemnat în plus o serie de întâmplări şi fenomene ce au avut loc în sat de-a lungul anilor 1900-1945. A fost un început de secol cu multe probleme de viaţă pentru oameni, jurnalul fiind - credem - o sursă de informaţii extrem de utile pentru cei care studiază trecutul mai îndepărtat al României.

Secetă cumplită în 1904

Climateric, anul 1904, ce deschide cronica, a fost unul fără zăpadă şi fără ploaie, ceea ce a produs o secetă cumplită, astfel încât, spune cronicarul, atât iarba, cât şi cucuruzul au ars ca de foc, iar apa din izvoare a secătuit până la ultima picătură. Noroc cu grâul, că s-a copt mai timpuriu şi le-a salvat hrana. Pastorul dr. Victor Toth a consultat un vechi registru şi a constatat că o secetă asemănătoare a mai fost doar cu 130 de ani înainte.

În 1913, între 15 şi 17 iunie, a căzut brumă, urmată de ploi şi ceaţă, fenomene care au continuat şi în august. În 1924, pe 15 octombrie s-a ţinut primul târg de vite din Laslea, ceea ce însemna că oamenii aveau animale mari, în special vaci şi bivoli. În 1926, pe 8 martie, George Roth de la nr. 164 a fost ales judecător, delegaţii fiind Georg Schuller, de la nr. 161, şi Emil Oprea (primul român intrat în viaţa satului cu populaţie majoritar germană, stabilită în Transilvania cu circa 700 de ani în urmă din Flandra, Luxemburg, Renania şi Saxonia).

Relaţii bune între saşi şi români

În Consiliul popular din Laslea (curios ce vechime are această denumire!) mai erau Johan Thalmann, de la nr. 140, Martin, de la nr. 34, Michael Binder, de la numărul 130, Georg Homm, de la numărul 160, Făgăraş Gavrilă şi Iancu Zaharia. Românii, deci, îşi păstrează poziţiile din f