Cei care-şi doresc să guverneze în perioada următoare fie sunt bolnavi de putere, fie au un plan măcar să-şi întreţină clienţii şi marea familie de partid.

Cine deplângea tăcerea preşedintelui de după referendum are de ce se căi. Se dovedeşte că preşedintele nu a fost absent, ci doar retras într-un cantonament politic, unde a tras la fiare şi s-a umplut de steroizi ca să-şi apere din nou privilegiile în mod democratic. A rezultat un preşedinte nevorbit, dornic să-şi reia echilibristica pe marginile Constituţiei şi să-şi înece adversarii într-un torent sulfuros de vorbe.

Prezenţa lui la toate orele şi pe toate programele a întreţinut vie dorinţa alegătorului român de a merge la vot. Merită să-l calci cu ştampila. Preşedintele lasă şi acum impresia unui om care trăieşte o realitate greşită. După cum rezultă din sondajele de opinie, chiar şi o parte consistentă a surdo-muţilor societăţii, cei pentru care coada la venitul minim garantat este singura formă de manifestare civică, par să se fi speriat de stafiile care ar putea ieşi din urne să ne bântuie. Preşedintele nu ştie că visele tinereşti pe care le stârnea acum opt ani au îmbătrânit şi s-au transformat în coşmaruri pentru mulţi dintre foştii susţinători iar votul pe care li-l cere acestora astăzi s-ar putea prea bine să se întoarcă împotriva lui.

Cu toate acestea, duşmani sau prieteni, îl privesc cu teamă respectuoasă pentru că ne-a obişnuit să-şi câştige victoriile în lupte fără reguli şi să şi le plătească cu infinită generozitate din banii tuturor, chiar de-ar fi să nu mai aibă decât el şi-ai lui după ce bea apă următorul mandat.

Într-un straniu şi asimetric exerciţiu de neconstituţionalitate, el s-a făcut în toată campania electorală coada de topor, purtătorul de cuvânt şi principala ofertă a alianţei România Dreaptă. Ce ne-a spus el? Că pagubele celor şapte luni ale