Miile de protestatari care mărşăluiesc în Piaţa Tahrir din Cairo de câteva săptămâni reamintesc de demonstraţiile în masă de la începutul anului 2011, care au dus la căderea fostului preşedinte egiptean Hosni Mubarak.

Ce se află în spatele revoltelor

Protestele au fost declanşate de un decret prezidenţial din 22 noiembrie al actualului preşedinte Mohamed Morsy, primul lider egiptean ales liber de o populaţie ce numără 83 de milioane de locuitori, care a împiedicat orice instanţă din a se opune deciziilor sale, până la o nouă Constituţie. Hotărârea i-a asigurat putere necondiţionată, protecţie în faţa controlului judiciar şi luarea oricăror decizii.

Care a fost motivaţia lui Morsy

Insistând asupra faptului că acest ordin este temporar, până la o nouă Constituţie, Morsy pretinde că măsurile sale au ca scop protejarea revoluţiei. Mai mult, a dat asigurări că decretul său se va aplica numai pe probleme ce ţin de suveranitate.

Morsi a mai spus că edictul are ca scop prevenirea intervenţiei instanţelor de judecată în activitatea Adunării Constituante a Egiptului (ACE), organismul însărcinat cu elaborarea noii Constituţii. Judecătorii, mulţi dintre ei „rămăşiţe” ale vechiului regim, sunt văzuţi drept ostili faţă de islamism, care acum domină organismul de elaborare a Constituţiei.

Măsurile lui Morsy, prin care a dus la concentrarea puterii în mâinile Executivului, reprezintă o continuare a luptei asupra puterii, între Frăţia Musulmană a lui Morsy, mişcarea islamistă care este cea mai puternică forţă politică a Egiptului, şi „rămăşiţele” vechiului regim militar dominat de Mubarak în ultimii ani.

În iunie, cu doar câteva săptămâni înainte de alegerea lui Morsy, liderii militari din Egipt au dizolvat Parlamentul. După ce a fost ales, Morsy a sfidat conducerea militară, ordonând reîntrunirea Parlamentului. Edictul preşedintelui a exclus