„Nu te întreba ce face ţara ta pentru tine, întreabă-te ce faci tu pentru ea!“ – celebra şi mereu actuala maximă a preşedintelui J.-F. Kennedy va fi probată pe 9 decembrie de basarabenii cu drept de vot, care sunt aşteptaţi în faţa urnelor cu prilejul alegerilor pentru Parlamentul de la Bucureşti.
Nu ştim câţi dintre moldovenii care au obţinut cetăţenia română au realizat implicaţiile sale juridice. Mulţi au luat-o ca pe un dat firesc, fără a se gândi neapărat la o „reparaţie istorică“: de vreme ce „se dă“, de ce să nu profităm de această şansă? Pentru ei, beneficiile economice şi, mai ales, călătoria fără vize în ţările Uniunii Europene au prevalat în faţa considerentelor de natură patriotică şi sentimentală.
Dar timpul îşi face lucrarea şi chiar dacă paşaportul cu coperţi roşii nu s-a suprapus întotdeauna pe o prealabilă credinţă românească, viaţa în Occident, clarificarea propriei identităţi naţionale în condiţiile unei civilizaţii mai avansate a devenit pentru un număr tot mai semnificativ de basarabeni testul de afirmare a opţiunii unioniste.
Sunt în Moldova cercuri interesate să prezinte unionismul drept un curent marginal, aflat la îndemâna unor „trompete“ naţionalist-populiste. Însă la bază există zeci de mii de oameni care se recunosc români şi nu pretind sinecuri pentru asta. Unionismul lor este tăcut şi onest, ei îşi doresc apropierea de România fără prea multe discursuri, ci preferă faptele, acţiunile concrete. Acum, aceşti basarabeni cumsecade au prilejul să-şi demonstreze forţa cu inteligenţă şi fermitate, aşa cum o fac balticii. A merge încrezător la vot, ca şi cum deceniile de înstrăinare postbelică între românii de o parte şi alta a Prutului nu ar fi fost, reprezintă o modalitate foarte convingătoare de a-ţi manifesta unionismul şi europenismul.
Sigur că e nevoie de spirit critic şi de o capacitate de analiză a
