Cronica tulburăroare

La Paris a fost inaugurată pe 28 noiembrie o expoziţie pe tema relaţiilor pe care le-au avut intelectualii francezi cu Uniunii Sovietică în decursul secolului al XX-lea. Expoziţia va fi deschisă până pe data de 11 ianuarie anul viitor şi regrupează numeroase documente provenind din arhive deschise în Rusia după căderea comunismului.

Impresia stupefiantă care se degajă din această expoziţie este aceea a unui caz de hipnoză istorică colectivă. Putem numi într-adevăr un caz de “hipnoză colectivă” modul în care numeroşi scriitori şi intelectuali francezi s-au lăsat fascinaţi nu atît de doctrina comunistă cât de Stalin şi de Uniunea Sovietică. Fotografiile expuse la Şcoala Naţională Sperioară de Arte Frumoase, care găzduieşte manifestarea, sunt uneori siderante. În 1935, scriitorul francez Romain Rolland şi soţia sa se considerau probabil onoraţi să fie fotografiaţi în compania lui Stalin. O fotografie din 1936 ni-l înfăţişează pe marele romancier André Gide vorbind la Moscova de la o tribună la care se afla şi Stalin, cu ocazia funeraliilor lui Maxim Gorki. Pe data de 27 ianuarie 1953 poetul francez Louis Aragon şi soţia sa Elsa Triolet asistau, la Kremlin, la decernarea premiului Stalin, laureatul fiind Ilia Ehrenburg. Jean-Paul Sartre şi Simone de Beauvoir, cuplu mitic reprezentînd în anii ’60 şi ’70 tot ce avea Franţa mai interesant şi mai curajos în materie de filozofie şi literatură, au fost şi ei fotografiaţi extrem de des în cursul numeroaselor lor călătorii efectuate în Uniunea Sovietică... Iar ei nu sunt singurii reprezentanţi ai literelor franceze care, în anumite momente ale vieţii lor, au crezut în Uniunea Sovietică, în vocaţia Moscovei de lider istoric. Henri Barbusse, André Bréton, actorul Yves Montand, chiar André Malraux au fost fascinaţi de Revoluţia din Octombrie şi de “opera de construire a socialismului” în Uniunea