Viorel Hizo povesteşte cum decurge relaţia sa cu Adrian Porumboiu, cum s-au produs despărţirile de Vaslui, dar şi de ce crede că un campionat nu poate fi decis doar de valoarea fotbaliştilor
Domnule Hizo, e greu să lucraţi cu Adrian Porumboiu? Sunteţi deja la al patrulea mandat la Vaslui...
Nu e neapărat greu, dar de fiecare dată când am plecat am avut un motiv. Prima dată, am venit în sezonul 2006-2007, când aveam doar matematic şanse să ne salvăm. Ne antrenam la Huşi, făceam 600 de kilometri pe săptămână doar pe drum. I-am zis: «Astea nu-s condiţii de Liga I. Degeaba dai câţi bani dai dacă nu faci un teren la Vaslui. Stăm să gonim mereu câinii, gâştele, nu se poate!». Am plecat, s-a supărat, dar apoi a făcut terenul.
Şi apoi?
Am venit a doua oară şi aveam meci în Cupa UEFA cu Slavia Praga. Cehii aveau cel mai bun jucător un fundaş dreapta, unul care avea 90 de acţiuni pe meci, iar eu nu voiam să joc acolo cu Aliuţă, care nu se apăra aşa bine. Dar el era la echipa naţională, Piţurcă îl suna pe Porumboiu să joace Aliuţă, iar eu l-am băgat pe Gheorghiu. Am făcut 0-0, dar de acolo s-a stricat atmosfera, s-a supărat şi Aliuţă...
Apropo de Aliuţă, e greu să ţineţi sub control jucătorii cu personalitate?
Mie ăştia îmi plac, nu mămăligile. Păi, când eram la , în 1994, voiam să-l aduc pe Lupu. Şi cineva îmi tot spunea: «Nu-l lua pe Lupu că te nenoroceşti!». N-am avut nicio discuţie cu Dănuţ, niciuna. Se antrena impecabil. Văd acum jucători care n-au valoare nici cât 10 la sută din Lupu, dar se plâng de antrenamente. Nişte fiţoşi, nişte mofturoşi. Acum se câştigă bani mulţi, viaţa uşoară i-a făcut să fie superficiali.
Şi Wesley câştiga mulţi bani, dar îl apreciaţi…
Păi da, dar Wesley avea mentalitate de profesionist adevărat. Ştie toată lumea că el nu era o păpuşică, vreo domnişoară. Şi vă mai dau
