Când eram,
nu mai ştiu, printr-a VII-a?, a VIII-a?, am scris într-o teză la română: „Deasemenea, poetul…”. Sunt aproape 50 de ani de atunci, evident că nu mai ţin minte ce a făcut poetul, dar încă văd linia roşie trasată vertical de profesor, care repunea în drepturile ei fireşti ortografia acestei locuţiuni adverbiale, care se scrie şi azi despărţit: „de asemenea”.
Ori profesorii
lor nu aveau creioane roşii, ori erau ei daltonişti, cert este că funcţionarii „Compartimentului Sănătate, Cultură, Învăţământ, Mass-Media, Sport-Tineret, ONG-uri” din cadrul Consiliului Judeţean Prahova nu ştiu nici acum să scrie corect româneşte: „Deasemenea, au mai expus şi alte Consilii Judeţene, printre care: Galaţi, Buzău, Constanţa şi Arad”.
În afară de
greşeala „deasemenea” (corect: „de asemenea”; este locuţiune adverbială, repet, compusă din două cuvinte – prepoziţia „de” şi adverbul „asemenea”), funcţionarii Consiliului Judeţean care au în fişa postului „cultura, învăţământul, mass-media”, deci chestii care ţin de… şi te obligă la comunicare, mai calcă pe (în?) picioare ortografia limbii române şi în cazul „alte Consilii Judeţene”.
Fiind substantive
proprii compuse, denumirile de instituţii (deci, persoane juridice) se scriu cu iniţială majusculă la toate componentele: „Consiliul Judeţean Prahova” (DOOM, pag. LIX). Asta, la singular, fiindcă fiecare instituţie în parte este un unicat. Nu există două „Consilii Judeţene Prahova”, de exemplu.
Există însă
unul pentru fiecare judeţ, deci, în total, sunt mai multe consilii judeţene. Cum procedăm, aşadar, la plural? Simplu! Şi logic! Fiindcă nu se referă la o anumită instituţie, ci la mai multe de acelaşi fel, sintagma „consilii judeţene” se scrie cu litere iniţiale mici, chiar dacă este urmată de numele judeţelor respective care, fiind substantive proprii de drept, nu de conjunctură (cum
