Ultimul gest de mare generozitate făcut de dansatorul şi coregraful Răzvan Mazilu pentru arta dansului şi artiştii care îi dau viaţă, a fost acela de a deschide larg porţile Sălii Studio a Teatrului Odeon pentru cei mai tineri coregrafi de dans contemporan de la noi, în plin proces de afirmare.

Şi nu sub forma unui spectacol singular, ci prin inaugurarea unei stagiuni întregi, în cadrul programului DANS LA ODEON.

Primii patru coregrafi pe care i-am putut urmări au fost o adevărată surpriză, căci sunt, într-adevăr, personalităţi distincte, situate, desigur, pe trepte diferite într-o imaginară scară valorică. Dar, oricum, apariţia lor a lărgit, o dată în plus, zona dansului contemporan românesc, deschis continuu către noi forme de expresie corporală.

Pe Vlad Merariu l-am întâlnit iniţial în calitate de coregraf al pasajelor de dans pe care le-a conceput pentru Răzvan Mazilu, la spectacolul REQUIEM: Nu ştii nimic despre mine, de la sfârşitul anului trecut. Ulterior, l-am reîntâlnit în calitate de curator al programului CARTIERUL DE DANS, iniţiat de Asociaţia Secţia de Coregrafie, creată de el împreună cu Simona Deaconescu şi cu Sandra Mavhima, în această primăvară. De astă dată ne-a invitat la un spectacol întreg iniţiat de el, High Park Address, în care au dansat Galina Bobeicu, Sebastian Ciocan, Simona Deaconescu, Irina Strungăreanu, Andreea Anghel, Andrea Belu, Oana Botez şi Daniela Hasiade. Vlad Merariu declară că s-a lepădat de poveste, de un scenariu. Nu e primul şi nici singurul coregraf de dans contemporan care face acest lucru. În orice compoziţie coregrafică ne putem bucura de ţesătura coregrafică în sine, dincolo de orice istorie, aşa cum ne bucurăm de compoziţia cromatică a unui tablou abstract. De fapt, subiectul, tema nici nu scade şi nici nu creşte valoarea unei opere, ci doar felul în care este realizată. Titlul permitea o mare