În câţiva ani, o să ne bucurăm de venirea Crăciunului, începând din octombrie. Oricum, nu suntem departe. Deja primele semne ale sărbătorilor de iarnă îşi fac apariţia, cel puţin ca strategie de marketing, de la sfârşitul lui noiembrie. Şi ce mi-e noiembrie, ce mi-e octombrie, ce-ar fi să începem fericirea de Crăciun din septembrie!, nu de alta, dar să avem timp să ne bucurăm pe deplin de naşterea Domnului Isus. Că, în caz că aţi uitat, asta sărbătorim pe 25 decembrie. Bradul şi Moş Crăciun sunt din altă poveste, mult mai comercială şi mai pe sufletul nostru, de ce să nu recunoaştem. Pentru că, nu-i aşa, ne place să facem shopping. Şi, dacă avem şi un motiv întemeiat, cu atât mai mult.

Dacă ar fi doar bucuria Crăciunului, devansarea asta a pregătirilor pentru sărbători ar fi justificată. E singura perioadă din an când ne lăsăm complet duşi de val, de sentimente mai bune şi de nas de magazinele care oferă promoţii pentru binele nostru psihic şi bunăstarea patronilor. Dar nimic nu mai contează, ne bucurăm că vine Crăciunul. Aglomerăm drumurile, pieţele, mallurile, ne claxonăm suav în trafic, ne înjurăm cu plăcere la cozi şi ne călcăm la propriu în picioare în magazine, în cursa pentru cadourile de sărbători.

În caz că n-aţi observat, Ploieştiul s-a aglomerat deja. Oamenii au fost clar induşi în eroare de deschiderea sezonului de iarnă pe 1 decembrie, cu o săptămână mai devreme decât în alţi ani.

Înainte de Moş Crăciun, vine modestul Moş Nicolae. Pe vremea mea, el aducea dulciuri copiilor cuminţi sau nuiele celor care făceau rele şi nu ascultau de părinţi. Acum, o nuieluşă costă 5 lei, aşa că, pentru binele familiei, Moşul îi aduce şi celui mai rău puşti ceva care să-l calmeze. O jucărie cu telecomandă, ca să ţină pasul cu tehnologia, ceva dulce, ca să nu-i scadă glicemia, şi poate şi o vacanţă la munte, ca să mai facă şi ceva mişcare, destul că-şi p