Curiozitatea de a vedea filmul românesc al momentului, despre care s-a comentat atât de mult, dar şi dorinţa de a revedea o fostă colegă de facultate, într-o ipostază inedită, pe marele ecran - pe Cosmina Stratan, care interpretează unul dintre rolurile principale din film, maica Voichiţa, m-au împins spre sala de cinema. Balada a fost arhiplină duminică seara, pe 2 decembrie, când la ora începerii filmului de abia dacă mai puteai găsi un scaun liber în sală. Grupuri de prieteni, tineri, elevi, dar şi multe cupluri în vârstă au aşteptat, cu un oarecare entuziasm care parcă plutea în sală, să vizioneze acest film, controversat, dar şi premiat la Cannes, regizat de Cristian Mungiu.

În sală se lasă întunericul. Linişte. În notele sumbre ale vieţii de sihăstrie de la o mică mănăstire izolată, printre dealuri, descoperim povestea celor două prietene, Voichiţa, care a ales drumul dragostei întru Dumnezeu şi smerenia, şi Alina, întoarsă din Germania să o ia cu sine pe prietena sa. Din acest punct se ţese intriga dramei: dragostea dusă până la limitele normalului a Alinei pentru prietena sa, Voichiţa, sentiment care se transformă în crize de gelozie. Totul culminează cu „răstignirea” Alinei pe o cruce improvizată din scânduri, pentru a putea fi stăpânită de măicuţele depăşite de crizele sale dese. Buna intenţie a slujitoarelor Domnului, în frunte cu preotul mănăstirii, care sperau să îi aducă liniştea în suflet acestei fete rătăcite, se încheie prin moartea fetei, în urma epuizării. Reacţia rece şi indiferentă a doctoriţei la care ajunge în final fata moartă, este revoltătoare. Maicile sunt acuzate de crimă.

Singurul aspect tehnic care a umbrit acţiunea filmului a fost sunetul, destul de slab. În mai multe momente, replicile şoptite ale personajelor, cu accent moldovenesc, au fost de nedescifrat. Lucian Cristea, operatorul de cinema care a avut ideea