Criza mondiala declansata in 2008 si criza datoriilor suverane de care s-a izbit Europa au avut ca efect o tulburare a economiei chineze, manifestata indeosebi prin scaderea importurilor, care constituiau pivotul esential al echilibrului financiar.
China s-a vazut nevoita sa-si ia contramasuri, acceptand o diminuare a cresterilor economice, o reducere a investitiilor si stimularea consumului intern, menit sa preia din pierderea economica provocata de stagnarea importurilor.
Abordand astfel reechilibrarea economiei nationale, bugetul statului se incheie corect, dar ramane nerezolvata balanta veniturilor si a cheltuielilor valutare. Deocamdata, cea de a doua puterea lumii sta linistita sub acest aspect: balanta Chinei este excedentara.
Ca urmare, problema nu e presanta si ea isi poate gasi solutie in timp, tinand seama de evolutia conjuncturii internationale. N-ar fi exclus ca, prin tehnologii noi aplicate ulterior, sa se reimprospateze si activitatea de export. Pana atunci, statul are o oarecare osanza, din care isi poate finanta importurile, fara griji.
Dar, privind pe termen mediu si mai ales lung, ramane necesara pornirea unor noi motoare ale economiei nationale. La baza lor sta perfectionarea fortei de munca, modernizarea tehnologiilor si aplicarea de reforme institutionale, noteaza Project Syndicate.
Dublarea venitului mediu pe familie
In mod paradoxal, spre deosebire de tarile generatoare de criza, care au instituit un regim sever de austeritate, China este nevoita sa mareasca veniturile populatiei, principala cale pentru cresterea consumurilor care stimuleaza functionarea economiei.
Asistam la un fenomen invers fata de cel petrecut cu decenii in urma, cand consumul intern era strict limitat de salariile mici si putin diferentiate, specifice regimului comunist.
Conform
