Dintotdeauna, lumea a fost atrasă de morbid, fiind, aşadar, interesată de crime, sinucideri, furturi, accidente. Pe prima pagină a ziarului ploieştean „Virtutea”, din 1 aprilie 1928, se află articolul „Tragica sinucidere a unei fete laPloeşti”. Tatăl fetei era un modest negustor de fructe, pe nume Eftimie Andronescu, care domicilia în mahalaua Piaţa Sârbească, pe strada Florari. Victima, pe nume Maria, avea 15 ani şi suferea de tuberculoză osoasă. „În mintea ei necoaptă, nenorocita copilă a rugat pe o altă copilă vecină să îi cumpere esenţă de oţet, minţind că se unge cu ea la rană.” Autorul articolului nu scapă din vedere amănuntele tragediei: „Nevinovata prietenă a cumpărat de zece lei esenţă de oţet dela cârciumarul Mihăilescu, str. Predingher 30. /…/Şi după o jumătate de oră de chinuri groaznice, a murit. Aceste grozăvii s’au petrecut în lipsa părinţilor Miercuri 28 martie orele 9 dimineaţa”. Dacă ar fi publicat şi vreun interviu cu „copila vecină” sau cu alţi vecini, ar fi fost la fel ca la „Ştirile de la ora 5” din ziua de azi. Gazetarul de pe vremuri se mulţumeşte doar să menţioneze: „Această tragică sinucidere a sguduit întreaga piaţă Sârbească”.
Dar sinuciderea a avut şi alte urmări: „Disperaţii părinţi ai sinucigaşei reclamând casul, d. dr. N. Iosif, medicul comunal al circomscripţiei, a confiscat esenţa de oţet dela numitul negustor, pe care l-a dat judecăţii pentru vina că a călcat legea făcând comerţ cu esenţă de oţet”.
La fel de spectaculoasă era şi vestea despre arestarea unui hoţ renumit. Cum tocmai fusese capturat un asemenea infractor, „Virtutea” este promptă cu relatarea: „Arestarea şi moartea unui bandit”, „periculos spărgător de case de bani şi hoţ de vite”. Se ascundea la o gazdă de hoţi, din mahalaua Sfântul Dumitru. „Spărgătorul, care a suferit în diferite rânduri şease condamnări, era urmărit în prezent de către parchetul de Bu
