”Analizând cererea, Biroul Electoral de Circumscripție Alba constată că aceasta a fost formulată de o persoană fizică și nu de conducerea unei instituții mass-media, respectiv nu poartă ștampila unei instituții mass-media, nefiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 1 alin. 4 din Hotărârea BEC Alba nr. 2 din 29.11.2012”.

Fragmentul de mai sus e extras din Hotărârea BEC Alba din 5.12.2012, prin care mi-a fost refuzată acreditarea ca jurnalist independent la referendumul care se va organiza pe 9 decembrie 2012 în mai multe localități din județul Alba (mai multe detalii aici; hotărârea integrală, în facsimil, mai jos). Revin asupra acestei decizii dintr-o perspectivă strict jurnalistică (nu în contextul cazului Roșia Montană, deși, am mai spus-o și o repet, cazul Roșia Montană este exemplificativ pentru mai toate problemele societății românești din ultimii mai bine de 20 de ani).

Ce e în neregulă cu această hotărâre. În primul rând, după cum am arătat și în articolul de ieri, învârtirea în jurul cozii: BEC Alba ia o decizie (pe 29.11.2012), pe care să o poată apoi invoca pentru a justifica alte hotărâri (de refuz a acreditării unor jurnaliști independenți). Așadar, problema de legalitate e a primei hotărâri (vezi al doilea facsimil), prin care se stabilesc condițiile de acreditare, refuzul fiind astfel, doar un act subsecvent (a cărui legalitate depinde de legalitatea actului principal).

Mai apoi, formularea refuzului. Care e de pus în ramă și în mici istorii ale presei autohtone. Pentru că nu contestă statutul de jurnalist independent al unei anumite persoane, ci însuși dreptul unui jurnalist independent de a se putea acredita la diferite evenimente organizate de instituții publice, de a avea acces la informații de interes public și, implicit, de a informa cititorii/ telespectatorii/ ascultătorii. Ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a art. 3