Scriitor foarte popular în timpul vieţii, Al. Lupeanu, care şi-a adăugat pseudonimul său literar de floare rustică – Melin - este astăzi aproape uitat, deşi preocupările sale culturale nu merită tratamentul ignorării complete. S-a născut la 16 iulie 1887 în comuna Fărău din judeţul Alba şi a făcut şcoala primară în Ciuci – Alba, liceul în Blaj, iar Facultatea de Litere în Budapesta şi Cluj.

La scris l-a îndemnat şi încurajat istoricul Augustin Bunea, care-i acordă o deosebită atenţie. După câteva călătorii de studii în ţară şi străinătate şi-a ocupat catedra de profesor la Blaj – română şi latină – la care a profesat până la moartea survenită la 17 octombrie 1937.

Activitatea ziaristică şi-a început-o în 1906 la revista săptămânală „Răvaşul” din Cluj, condusă de Elie Dăianu, fiind remarcat de la început de revistele „Ramuri” şi „Semănătorul”. A colaborat la aproape toate publicaţiile vremii:„Gazeta Transilvaniei”, „Patria”, „Convorbiri literare”,o vreme împreună cu Iuliu Maior „Unirea Poporului”, care a fost în perioada interbelică, în Transilvania, una din cele mai bune gazete pentru săteni. A scris aici, aproape săptă- mână de săptămână, articole pentru săteni. Ultimele articole le-a scris pentru ei de pe patul suferinţelor de la spitalul din Cluj, oraşul în care şi-a început activitatea publicistică.

Bibliografia lucrărilor lui Al. Lupeanu – Melin este impresionantă. Cele mai multe sunt articole de popularizare, scrise cu un condei sprinten şi convingător. Aşa cum scria Ion Agârbiceanu în 1937, îndrumarea ţărănimii noastre, dragostea pentru literatura populară şi dragostea pentru Blaj sunt coordonate esenţiale ale activităţii lui Al. Lupeanu – Melin: „A doua dragoste a lui, după oraşul de veche cultură (...), în care a învăţat între elevi a căror viaţă a descriso cu duioşie şi sfătos, a fost comoara ce zace în literatura populară şi luminarea