Opera Română a programat în preajma alegerilor, pe 16 decembrie, premiera absolută a transpunerii muzicale după „O scrisoare pierdută”, realizată de compozitorul Dan Dediu.
După cum a declarat Dan Dediu, punctul de plecare pentru această operă, a cărei partitură însumează 600 de pagini, a fost o piesă ascultată de el la radioul din maşină, în traficul bucureştean:“Conduceam maşina într-un trafic infernal din Bucureşti şi am dat drumul la radio pe canalul România Muzical. Se transmitea un tango de Piazzola. Într-o fracţiune de secundă mi-am dat seama: Ăsta e Tipătescu! Restul a venit aproape de la sine: Trahanache, uns cu alifiile ritmurilor şi inflexiunilor melodice balcanice; Caţavencu, versatil şi alunecos într-un registru ce trece de la hora lungă şi romanţă la habaneră şi French can-can; Farfuridi, cu dublura sa Brânzovenescu, pendulând între bossa nova şi peşrev turcesc; Cetăţeanul turmentat, luând în piept talazurile fanfarei moldoveneşti; Pristanda, fante de cartier cu năduf de musical hollywoodian; Dandanache, un OZN politic arhetipal muiat în sos de vin folcloric, cu un iz suspect de manea, dar cu pretenţii şi reuşită de simfonie; mulţimea – o oaste de zevzeci chiuind şi chefuind de zor. Şi, bineînţeles, Zoe: platoşă mândră de bolero, ascunzând însă o oază de omenesc, de iubire şi suferinţă sub chipul unui vals trist.”
Spectacolul de pe scena Operei Naţionale a fost montat de regizorul Ştefan Neagrău, cel care a scris şi libretul operei după comedia lui Caragiale, iar dirijor este Tiberiu Soare.
Fragmente de la repetiţii Farfuridi (Vasile Chisiu) şi Brânzovenescu (Şerban Vasile)
Agamiţă Dandanache (Răzvan Georgescu)
