Anul acesta n-am avut sloganuri. Politicienii au călcat pe vârfuri, preocupaţi să nu ciupească o coardă sensibilă care să le plesnească în faţă. N-am avut mitinguri şi n-a mai avut nimeni chef să rişte vreo dezbatere, pentru că mizanscena şi vechile tertipuri le-au părut tuturor puerile. Sursa: EVZ

Noi cu noi, ei cu ei, atât a rămas din vechile strigăte de luptă. Finalul răcirii relaţiei ales-alegător este înlocuirea democraţiei participative cu o rutină de partid.

"Politicieni cu încredere" s-a perimat, există doar sisteme care aspiră voturi, o chestie de organizare. USL se bazează pe "sistemul Dragnea", de exemplu, ceva care n-are legătură cu dimensiunea europeană a baronului de Teleorman. E singura cale rămasă maşinăriilor de partid după ce toţi s-au compromis. În procesul de dizolvare a sensurilor din politică, ne-a rămas doar atât: integritatea fiecărui alegător.

Împărţirea în colegii transformă alegerile în mici bătălii locale, în cadrul cărora trei favoriţi împart, în medie, circa 20.000 de voturi. Diseminarea este mare şi multe lupte sunt foarte strânse. În 2008, au fost zeci de colegii decise la câteva sute de voturi, unele la 50-60 de voturi. Distribuţia proporţională a locurilor în Parlament face ca şi diferenţele dintre locurile doi şi trei să fie extrem de importante.

Câştigătorul va fi mult în faţă, dar outsider-ii pot fi despărţiţi de o diferenţă infimă. Iar unul dintre ei e posibil să ajungă în Cameră sau Senat. De asemenea, numărul de voturi este esenţial pentru parlamentarii care se califică de pe locul secund în colegii diferite. Concluzia: bătălia pe fiecare vot în ziua alegerilor devine cruntă, ţinta fiind mult mai tangibilă decât la alegerile locale sau prezidenţiale, unde masa votanţilor este mult mai mare.

Frauda este aspectul cel mai mai important al alegerilor de duminică. Dincolo de votul resentimentar, de evaluarea