Ziua 83 : sâmbăta 1 septembrie.
M-am trezit de dimineață și m-am dus în living-room-ul pe care-l folosim ca garaj să-mi mângâi puțin motocicleta înainte să-mi fac un ceai. Ben ne-a zis că vine fiul lui pe la 9 să ne conducă la ei acasă.
În urmă cu vreo lună, Ben a venit cu o hârtie de la școala fiicei lui, în care scria cât trebuie să plătească pentru taxele de școlarizare.Aici școala e gratuita doar până la nivel mediu (9 clase), apoi la Senior High (liceu) trebuie să plătești. În Nordul Ghanei, fiindcă e o regiune mai săracă și subdezvoltată, guvernul subvenționează parțial taxele școlare, dar tot rămâne ceva de plătit. Ben avea nevoie de 104 cedi ca să-i plătească taxa pe un an fiicei lui, taxă care include și cazarea la internat.Noi îi plătim lui Ben 50 de cedi pe luna, pentru care el doarme în fiecare noapte în fața casei, pe o saltea pusă fie în verandă, fie pe două bănci în grădină, sub o plasă de țânțari. Deci 104 cedi e o sumă mare. Am avut o reținere, nu că banii ar fi fost mulți, dar nu vroiam să se obișnuiască să ne ceară bani pentru orice, fiindcă suntem albi bogați. Așa că i-am zis că-i dăm jumate, iar jumate să pună el. Și fiindcă nu avea banii ca să pună cealaltă jumate decât în ziua de salariu, ne-am dat seama că probabil n-o să aibă ce să mănânce dacă plătește taxa fetei cu cei 50 de cedi pe care-i duce de obicei acasă. În concluzie, i-am dat toți banii și i-am zis că pentru jumătate, care-i contribuția lui la taxa fetei, o să îi reținem câte 10 cedi timp de 5 luni din salariu.
La vreo două zile după ce i-am dat banii, a venit la noi și ne-a înmânat un plic. Pe plic scria "From Ben Family to Dear Masters" (de la familia Ben pentru stăpânii dragi). În plic era o scrisoare de mulțumire de la fiica lui, scrisă într-o engleză cu multe greșeli. Cred că termenul de master s-a menținut cumva din perioada colonialistă. Când se face
