Dupa o campanie atat de lipsita de substanta, pe alocuri anosta, cu accente puse, cand inept, cand manipulator, exact asupra aspectelor irelevante pentru decizia de duminica, ma astept la un absenteism de proportii.
Nici cei mai optimisti dintre sociologi nu se asteapta ca la urne sa se deplaseze mai mult de jumatate din populatia cu drept de vot a Romaniei. Iar daca si vremea se va inrautati, dupa cum prevad meteorologii, procentul ar putea sa scada simtitor.
Daca e sa fim cinstiti, acest absenteism masiv nu este un specific romanesc. Cele mai multe dintre democratiile occidentale au trecut prin aceasta faza, pe care unele dintre ele nu au depasit-o decat printr-un artificiu al cifrelor, adica prin introducerea obligativitatii inregistrarii in vederea votului. Si atunci participarea la vot se calculeaza din numarul celor care s-au inregistrat anterior, nu din numarul total al celor cu drept de vot.
Cauzele fenomenului nu sunt insa aceleasi. Occidentul inregistra aceasta inapetenta din cauza anchilozei provocate de un trai prea bun. Cand totul merge bine, cand lucrurile sunt la locul lor, cand nivelul de trai e pe un trend ascendent stabilizat, asa cum era inainte de venirea crizei, cand principiile si valorile fundamentale ale democratiei si ale statului de drept sunt deasupra oricari indoieli, indiferent de titularul puterii, apetitul pentru politca scade. Daca asteptarile sunt deja indeplinite, de ce sa te mai obosesti?
La noi este exact pe dos: absenteismul este o consecinta a dezamagirilor repetate, a pierderii sperantei, a trendului descendent de neoprit. O consecinta a ofertei tot mai proaste si a lehamitei tot mai mari.
Pentru un om cu mintea limpede, care voteaza rational, nu visceral si, mai ales, care refuza un vot negativ, exista putine variante acceptabile, in cateva colegii, numarabile pe deget
