Fizician de marcă în America, doctor în ştiinţe şi cercetător, MARIAN GHILEA mai are un singur "dor”: să se întoarcă acasă, în Bucovina, pe dealul copilăriei, unde a plutit printre pulberi de stele, în braţele bunicului său
Dealul cu mesteceni
"Îmi amintesc şi acum de nopţile magice ale copilăriei, când stelele se odihneau din mişcarea lor circumpolară, printre mestecenii de pe dealul dinspre nord, strălucind fantomatic, ca luminile unui oraş gigantic, ce acoperea tot cerul...”
Aşa-şi începe mărturisirea Marian Ghilea, unul dintre prestigioşii fizicieni de origine română ai Americii. Deşi a crescut într-un cătun uitat de lume din munţii Bucovinei, fără tată, mai mult ţinut de bunici, deşi n-are nici 40 de ani, trăieşte azi în lumea excelenţei universitare americane. Doctor în ştiinţe, a fost cercetător în universităţi de vârf de pe trei continente, a călătorit enorm, ştie treisprezece limbi străine, inclusiv japoneza, chineza şi thailandeza, are cunoştinţe uluitoare în matematici şi astronomie, pentru care şi-ar putea da alte două doctorate. Şi totuşi, gândul lui Marian Ghilea zboară mereu spre un sătuc de huţuli din pustietăţi, numit Benia, spre casa părintească, cu covoare vechi şi coarne de cerbi pe pereţi, spre bunicul Mihail, "puternic şi chipeş ca un zeu antic”, ţăranul înţelept care încerca să-i arate cu mâna tâlcul Universului, care sunt legile firii şi cum stau aştrii pe cer în nopţile ample de iarnă, spunându-i mereu, după fiece sfat: "Să nu uiţi”. Stelele de pe cerul copilăriei lui Marian Ghilea! Altfel de stele decât oriunde pe pământ. Le poartă mereu în inimă, le "vede” uneori, dându-i o stare de euforie ameţitoare. "Să nu uiţi că stelele ne sunt cei mai apropiaţi prieteni”, îi spunea bunicul. "Noi suntem urmaşii lor, pentru că ne-am născut din pulberea primelor raze ce au luminat acest univers. Sunt