Producţia rusă de şrot de soia va ajunge la două milioane de tone anul acesta, cu 69% mai mult decât în 2009

În 1993, Alexander Lutsenko a decis să renunţe la o carieră în armata rusă pentru a pune în practică ceea ce a învăţat în timpul studiilor militare la Minsk: "Chiar şi în vremurile cele mai grele o afacere în agricultură, dacă este administrată cum trebuie, aduce mereu profit". Descurajat în cariera militară de căderea Uniunii Sovietice, în urma căreia soldele ofiţerilor noii armate ruse s-au redus, Lutsenko şi-a încercat norocul în afaceri şi în 1994 a pus bazele companiei Sodrugestvo. În scurt timp afacerea a devenit unul din cei mai mari jucători de pe piaţa de aditivi alimentari din regiune, scrie Bloomberg.

Sodrugestvo a început modest, ocupându-se cu distribuţia de făină de peşte şi alţi aditivi folosiţi de producătorii de furaje. După trei ani, compania lui Lutsenko, înregistrată în Luxemburg, deţinea 42 de depozite răspândite în Comunitatea Statelor Independente (CSI), iar în 1998 vânzările Sodrugestvo s-au ridicat la 150 milioane de dolari. Anul trecut, compania a raportat venituri de 1,7 miliarde de dolari şi controla 33% din piaţa rusă de şrot de soia, un aditiv furajer.

"Lucram cu orice client, indiferent dacă cumpăra un kilogram de aditivi sau zece tone", a spus Lutsenko. "Eram printre cei mai mari traderi din regiune."

În criza financiară din 1998, când rubla rusească s-a prăbuşit şi cererea internă a dispărut, Lutsenko a folosit rezervele de dolari ale companiei pentru a-şi plăti mai întâi furnizorii din Europa de Vest. Strategia i-a adus credibilitate în rândul producătorilor străini de aditive, care aveau reţineri în a lucra cu oamenii de afaceri din Rusia. Zece ani mai târziu, când concurenţii săi îşi restrângeau activitatea din cauza recesiunii mondiale, Lutsenko se extindea prin investiţii în noi fabrici, terminale