Votul din 9 decembrie se poate vădi esenţial pentru destinul actual al României.
Dincolo de taberele politice implicate, el pune în balanţă orientarea pro sau antieuropeană şi occidentală a ţării. El va indica în ce măsură sunt românii favorabili unui sistem democratic, bazat pe respectul Legii şi separaţia puterilor în stat, sau unui sistem clientelar, cu o elită oligarhizată, deasupra legilor şi normelor sociale. Votul românilor va demonstra, în fapt, cât de interesaţi sunt aceştia, nu numai de prezent, cât şi de viitorul comunităţii din care fac parte. Polarizarea la care s-a ajuns este rezultatul unei serii de dezamăgiri succesive, provocate de acţiunile clasei politice în cele două decenii de postcomunism. Doctrinele politice fundamentale, sub stindardul cărora s-a produs gruparea în partide, s-au dovedit formule de separaţie iluzorii, pentru că, practic, nici un politician nu le-a respectat. Traseismul, regruparea în funcţie de interesele momentului, imunitatea în faţa Justiţiei, au fost "obiectivele” acestora, interesul ţării şi al cetăţeanului de rând fiind amintite doar în momentul alegerilor. "Programele” prezentate de fiecare dată când alegerile au avut loc, nu au fost niciodată respectate. Cetăţeanul obişnuit, strivit de angrenajul birocratic al Sistemului, n-a avut aproape deloc de ales: "mita electorală” a devenit singurul element palpabil din lista promisiunilor făcute de politicieni. Cei mai mulţi alegători au acceptat-o, trăind doar în prezent, fără nici o perspectivă asupra viitorului.
Viitorul României este, totuşi, în UE şi NATO. Întreaga istorie a României moderne reprezintă un efort de aliniere la standardele democraţiei occidentale, la stabilitatea şi predictibilitatea presupuse de ea. Acest efort a fost mereu întrerupt de ceva, de războaie, schimbări impuse de regim, crize socio-economice. Ca în Legenda meşterul
