Nici în visul celui mai patetic dintre fanii uneia sau alteia dintre calificatele noastre nu cred că s-ar fi putut arăta asemenea joc şi, în ultimă instanţă, aşa performanţă. Nu mai ţin minte de când n-am avut două calificate (ba ştiu: de pe vremea sfertului de finală Steaua – Rapid din Europa League) în cupele de primăvară că la noi sezonul în ultimii ani era doar de toamnă. Înainte de a aduce elogiile cuvenite ambelor, mă simt obligat să spun că înainte de a ne fi bucurat, a trebuit, cum numai la noi se poate, să trecem prin toate spaimele posibile, iar necalificarea CFR-ului în Champions' League e de asemenea un unicat: cum să ratezi calificarea în condiţiile în care începi grupa cu o uluitoare victorie în deplasare, la Braga, şi o închei cu o altă sen-za-ţi-o-na-lă victorie contra monumentului Manchester!? Ei bine, iată că s-a putut! Clujul a trecut pe lângă calificare, iar cine a văzut meciul sau măcar rezumatul de la Braga trebuie să fie orb sau tâmpit dacă nu a observat că a fost o „trântă” perfect penală: la primul gol al turcilor, extrema lor fugea spre linia de fund, de unde a centrat, iar portughezii o luaseră la alergat spre linia de centru! La al doilea, portarul aproape că i-a pus mingea pe gheată ăluia care a dat-o în aţe, ambele întâmplări având loc după ce Braga conducea cu 1-0, şi după ce CFR înscrisese la Manchester. Cât priveşte prestaţia Stelei, trebuie spus că nici un moment nu s-a pus problema înfrângerii, ea dominând tactic şi tehnic întreaga partidă. Însă zău că nu mi-a fost bine când l-am văzut pe Dodel eliminat, scorul fiind atunci 0-0 şi având în faţă o repriză aproape întreagă de jucat în inferioritate. Mai trebuie salutate cu admiraţie şi respect reuşitele individuale ale autorilor golurilor noastre. Au fost, fără discuţie, cele mai spectaculoase reuşite măcar ale acestei etape, dacă nu ale întregului parcurs de toamnă, cu o menţiun