Ma uit in urma, la portretele sumare ale celor evocati. Nu-s multe cuvintele din care au fost reconstituite: munca, vocatie, daruire, pasiune, perseverenta, umanism, iubire de oamneni, etica, corectitudine. Si ma intreb: ce s-a mai pastrat, oare, din acest portret colectiv, in campul universitar de astazi? Odata cuaniversarea celor o suta cincizeci de ani de existenta a universitatii iesene (2010) si inaugurarea muzeului acestei institutii, s-a instituit si o noua forma de celebrare: Zilele Muzeului Universitatii „Alexandru Ioan Cuza". Anul acesta au fost doua zile pline, 29-30 noiembrie: o sesiune de comunicari stiintifice, sub genericul „Viata academica si istorie universitara", onorata indeosebi de tineri cercetatori, lansarea unei publicatii proprii, o sesiune de evocari ale unor personalitati din universitate. Editorii revistei Historia Universitatis Iassiensis, din care au iesit deja doua numere, motiveaza astfel intreprinderea lor: cunoasterea institutiilor cu rol educativ, a conditiilor si campului cultural in care s-au structurat comportamentele colective si individuale, in care s-au format elitele tarii, ar trebui sa devina o preocupare prioritara a cercetarii academice. Cum s-a format si instituit, in diferite perioade, un anumit ethos universitar, cum s-a transmis cunoasterea, ce conditii de context social-psihologic a facilitat sau franat acest proces, ce fel de practici educative si culturale au dominat campul universitar, iata doar unele intrebari pe care si le pun cercetatorii. Stiind cum au influentat practicile intelectuale viata institutionala, cunoscand cum functionau laboratoarele in care se nasteau ideile si teoriile despre institutii, aflam si cum s-au construit proiectele despre stilul fiecarei epoci. Din pacate, contextele social-politice, ideologiile au deturnat uneori aceste incubatoare de idei si pe actorii sociali aferenti, elitele au der