Patronul-creditor al Rapidului şi-a rezolvat problemele cu Justiţia. Şi s-a apucat de scris. Literatură de holding.
Scrisoarea a III-a nu este despre Mircea cel Bătrîn care îşi apără neamul de sultanul Baiazid, ci despre domnitorul peste un holding, George Copos, care luptă împotriva jurnalistului cotropitor Maria Andrieş. Carevasăzică, vorbim despre Scrisoarea III-a de pe blogul www.copos.ro, şi nu despre Scrisoarea III-a a lui Mihai Eminescu. Pentru că este un domn adevărat, autorul epistolei anaelectronice o trimite scurt la cratiţă pe Maria Andrieş. Pentru că este un domn foarte bogat, care plăteşte salarii şi dezamorsează tensiuni sociale în relaţia cu sindicatele, George Copos o mai trimite şi la gherghef pe Maria. Cu o cacofonie de toată frumuseţea - “cred că coaseţi foarte bine” -, dar ce mai contează?
Într-o ultimă fandare literară, i se mai recunosc editorialistei şi calităţi de grădinăreasă, ceea ce trebuie să recunoaştem este la fel de grav cu a găti gustos şi a da naştere vreunui goblen. Ideea omului de afaceri care şi-a băgat clubul în insolvenţă este clară. Acestea, plus jurnalismul, sînt activităţi minore. Preocupări nedemne de un om important, de unul care, prin antiteză cu un slujbaş mărunt al unui ziar, ştie ce înseamnă să faci “headging” ori “cash colateral”.
Adevărul este că Maria cam asta scrisese în articolul care l-a supărat pe Copos. Despre cash colateral şi despre felul prin care binefăcătorul a sărăcit clubul care i-a adus şi faimă, şi bani. Clubul pe care punea mîna în urmă cu vreo 20 de ani după o reţetă (bat-o vina de bucătărie!) ve-ri-fi-ca-tă. După Revoluţie, nişte tovarăşi bine plasaţi în vechiul sistem au devenit domni peste noapte, arătînd cum nomenclatura comunistă se poate metamorfoza în oligarhie capitalistă cît ai zice “FSN” în loc de “UTC” sau “PCR”. Fiind la fel de nepriceput ca şi colega mea în ale finanţe