În foiletonul ziarului „Viitoru“ din 27 octombrie 1924, profesorul I. Simionescu de la Universitatea din Iaşi a publicat un articol privind cultura din Craiova şi Oltenia.

Deşi nu era din oraş şi nu cunoştea personal directorii Arhivelor Olteniei, el şi-a numit articolul chiar „Arhivele Olteniei“. Scriitura lui se referea la manifestările culturale din Craiova, faţă de care avea o viziune foarte clară. „Provincia începe să se desmorţească, şi în direcţia culturală. E o schimbare adusă de mărirea teritoriului şi de alipirea regiunilor cu evoluţii deosebite. Mai înainte vreme doar Iaşii cât mai ţineau piept pretenţiunilor de conducere culturală şi de concentrare în toate a Capitalei“.

„O mişcare culturală din cele mai vii“

După război, zicea ieşeanul, s-au creat sâmburi sănătoşi de activitate în jurul centrelor universitare. „Pe urma acestor descentralizări logice, care asigură adevărata mişcare culturală a ţării, încep să se organizeze şi în alte oraşe înjghebări culturale, dătătoare de bune speranţe. Astfel şi în capitala Olteniei, s’a ajuns la o însemnată mişcare pe terenul cultural, pe lângă cel economic. Oraşul cu cei mai mulţi milionari – cel puţin aşa era socotit înainte de război, - cu băncile cele mai importante din vechiul Regat, după ale Capitalei, a început să aibă o mişcare culturală multilaterală din cele mai vii“.

Profesorul continuă prin a spune că manifestările culturale dintr-un oraş se rezumă la o revistă literară şi, cel mult, la un „ateneu“ cu o viaţă sporadică, folositoare cât de cât. „Ori cum, e un semn al trezirei din toropeala prea apăsătoare. Atât revistele, cât şi Ateneele, de regulă, ţin cât durează însufleţirea vre-unui dornic de îndreptare a lucrurilor. Sunt slabe dungi de lumină meteorică. Uneori un asemenea însufleţitor are tactul şi puterea să mai intereseze şi pe alţii. Lumina durează în acest caz ceva mai lung