„La revedere, Columbus!“
de Florin Irimia, Editura Polirom
În prefaţa ediţiei aniversare a lui „La revedere, Columbus“, din 1990, Roth îşi mărturisea surprinderea avută la primirea prestigiosului National Book Award pentru o carte care însemna nu doar un debut literar, dar care, în povestirile sale, se concentra exclusiv pe viaţa oamenilor din comunităţile evreieşti americane din New York şi New Jersey. De ce ar fi fost cineva interesat de această lume?
Şi totuşi, când citim povestirile, impecabile nu doar pentru un autor tânăr, ci pentru orice autor, singurul lucru care ne surprinde este tocmai surprinderea lui Roth. Atât lumea descrisă, cât şi felul în care este ea prezentată reuşesc să ne facă să vrem să aflăm cât mai multe despre acest univers, dar şi despre America în sine.
Continuăm, aşadar, prezentarea volumului cu Epstein, cea mai evreiască povestire, care îl surprinde pe eroul eponim, un bărbat în jur de cincizeci de ani, în plină criză conjugală. Toată lumea face sex în jurul lui, numai el nu. El şi soţia lui, Goldie, adică pentru că dacă el nu face, nu face nici ea. Femeia a ajuns la o vârstă, la vârsta aceea când carnea începe să atârne şi ce era odinioară frumos acum a devenit hidos. Stârnit de goliciunea unei tinere evreice cuplată cu potentul şi frumosul său nepot venit să-l viziteze, Epstein ia hotărârea să o seducă pe mama acesteia, o femeie încă atrăgătoare, deşi, normal, nici ea nu mai e la prima tinereţe. Zis şi făcut. Cei doi se zbenguiesc ca nişte adolescenţi prin tot felul de moteluri ieftine şi s-ar fi zbenguit mult şi bine dacă domnului Epstein nu i-ar fi apărut o erupţie într-un loc unde erupţiile nu pot însemna decât un singur lucru. Iese scandal. Epstein neagă tot. Apoi, pe ascuns, se duce să-i ceară socoteală amantei. Nu ştim ce se petrece acolo, dar ne putem închipui. Epstein face un atac de cord în casa a
