Trăim, scriam zilele trecute, într-o țară în care stafiile totalitarismului învie. Le întâlnim la tot pasul. Și îndemnam oamenii la contraofensiva votului. Nu așteptați să vă vină politicienii la ușă (cu toate că ar trebui s-o facă!) pentru a vă convinge. Fie că vin, fie că nu v-au întâlnit încă în piață sau pe stradă, ieșiți și votați împotriva hidrei care a acaparat tot și mai ales, prin infiltrări, cumpărări sau șantaj, oameni de decizie din cele mai importante instituții ale statului. În îndemnul meu, la care nu mă îndeamnă nimic altceva decât dorința de a trăi, cu bunele și relele ei, într-o țară normală, scriam: Ieșiți la vot, așa cum ați ieși din comă! De ce o asemenea alăturare comparativă? Pentru că mulți dintre noi, obosiți, scârbiți, sătui de minciuni și de hârjoana politică devenită pe alocuri grețoasă, se arată indiferenți la exercițiul votului, înmormântați de vii în blazare și neputință. Ei, acești nefericiți concetățeni, se arată în fapt indiferenți la ce fac alții cu viața lor, se predau necondiționat, abdică de la singurul drept care – cu toată încercarea de asasinat din vară, de asasinat al votului – a rămas încă viu și întreg.

Marți pe la prânz, într-o veche clădire a Bucureștilor, refăcută cu grijă și care găzduiește Centrul cultural al tinerimii române, condus azi de muzicianul Voicu Enăchescu, am asistat la un eveniment al normalității. Nu spun decât atât. În primul rând al sălii unde prietenul meu Octavian Știreanu își lansa tomurile care adună istoria interbelică și contemporană a ziarului Azi, condus cândva de Zaharia Stancu, iar în ultimii 22 de ani de el, stăteau alături Ion Iliescu și Emil Constantinescu, aproape zâmbitori și adresându-și cuvinte (sigur nu se înjurau), academicianul Eugen Simion, de două ori președinte al Academiei Române, originar din Chiojdeanca Prahovei, venerabilul liberal Radu Câmpeanu, oameni ai scrisului,