Încă o zăpadă ne face să uităm că a fost o dată soare peste noi și peste UTA noastră cea de toate zilele. Vin și momentele pe care trebuie să recunoașteți cu masochism că le-ați așteptat, v-ați obișnuit cu ele și v-ar lipsi dacă n-ar fi aici. Și dacă n-ar fi, n-am avea ce povesti. Ei bine, iată-le, au ajuns! Zvonurile de sezon, cu preluarea clubului, de ele e vorba. Luați, sunt calde și destule pentru toată lumea!
Pe colecția iarnă 2012 scrie Fabricat în Germania. Totul e nou, dar există şi elementul vintage, pe care l-ați văzut și anii trecuți, cusut pe celelalte zvonuri – veșnica aură de mister. Până acum, după ce aura s-a risipit, nu era nimic sub ea. Dar, ca și până acum, cu tot scepticismul – maxim, cum altfel? – pe care-l afișăm în vorbă și gândire, tot avem o mică speranță. Așa suntem noi. Oare dacă acum chiar se întâmplă ceva și vom fi iar ce am fost și poate mai mult decât atât?
Primită cu multe rezerve, vestea că UTA ar fi stârnit interesul unor „investitori germani” n-a prins la Măria Sa publicul. Reacția rezervată a tuturor nu cred că are darul să mire pe cineva, din moment ce de la episodul Bara – Sandu nu s-a mai întâmplat nimic notabil. Bine, cu excepția faptului că UTA e încă în viață, contrar probabil multor așteptări.
În astfel de momente, ajungem să ne redescoperim vechile răni. Mai toate echipele care ne vizitează, învingătoare sau învinse, vin și ne spun cum li se pare lor incredibil că „un oraș ca Aradul nu are echipă în A”. Uite că nu are. Și ajungem la vorba lui Ionuț Popa, care ar putea fi foarte bine transformată într-un motto al ultimilor ani: „Pentru mine a devenit clar faptul că pe nimeni în Arad nu interesează acest club de mare tradiţie în România”. Vrem, nu vrem, Mister are dreptate, sau cel puțin așa arată faptele. În actuala conjunctură, UTA nu va reuși mai mult. Jucătorii au liber la plecat, nu se vede vreun o
