“Doamnă, pot să votez şi pentru nevastă-mea? Că noi suntem săraci şi nu ne-a ajuns alocaţiile la ăia micii ca să ne luăm o barcă de două persoane!”
Zilele astea am stat de vorbă cu mulţi amici atât de speriaţi şi de îngrijoraţi de ce se întâmplă, încât ziceai că-n ultima clipă fuseseră scoşi din borcanul de pesimism. „Dacă ăştia – ziceau ei arătând spre USL – o să ia 70% din voturi nu ne-ntoarcem la epoca fesenistă? N-o să se transforme Parlamentul într-o Mare Adunare Naţională, aplaudând la unison glumiţele de grădi ale Cârmaciului sau tiradele anti-occidentale ale colegului său mai adormit?” Unii dintre ei chiar contemplau exilul în Congo, Zair sau alte ţări care ar putea constitui, în momentul de faţă, un exemplu de guvernare democratică pentru noi.
Eu sunt mai optimist din fire şi nu cred că-i dracul atât de roşu. Dacă stau bine să mă gândesc, trompetele triumfaliste ale pesedeilor au mai cântat prohodul democraţiei de vreo două ori până acum şi uite că democraţia n-a crăpat. În 2004, Năstase îşi dusese deja rembranzii în baie la Cotroceni, convins că el va fi următorul locatar al palatului. Şi uite că n-a fost. În 2008, Geoană a ţopăit de ziceai că acum învinge gravitaţia şi se pierde în cosmos. Dar n-a învins. Acum, n-ar fi exclus ca povestea să se repete. Uselenienii tot fac şi desfac guverne, îşi alocă funcţii, înfiinţează ministere, într-atât sunt de siguri că pe 9 decembrie o să triumfe. Bucuria lor, stimulată de marii sondori (adică ăia care fac sondaje) şi analişti (adică ăia care… ştiţi dumneavoastră!) ai naţiunii, s-ar putea să fie însă prematură. Băieţii ăştia impetuoşi ar putea avea o mare surpriză. Ca şi Năstase sau Geoană, ei uită proverbul românesc „Cine hăhăie la urmă hăhăie mai bine”. Dar acum nu Băsescu, care deja nu mai contează, le va juca feste, ci altă stihie a naturii. Acum, ploaia le-ar putea strica ploile.
Pentru mâine, met
