- Social - nr. 239 / 8 Decembrie, 2012 "De rupi din codru o ramurea/ Ce-i pasa codrului de ea…” Versul eminescian cu putere de simbol, semnificand viata si frangerea ei intr-un anume context. Nasterea si moartea, doua dintre miturile ancestrale ale romanului. Viata ne este data sa o traim, sa-i implinim rosturile cu devotiune, cu sperante si fapte pornite din suflet, din prea largul inimii. Asezat pe drumul "vietii fara de moarte” a fost si ROMEO SOARE, grebeniseanul, care a stralucit in "careul lui de prieteni”, de cunoscuti. A trait multi, multi ani prin arderile lui interioare, prin iscusinta lui de a face parte din intreg. Chipul sau strafulgerat mereu de acea adancime a cautarilor, vorbele sugubete, umorul dezinvolt ori "intepaturile” verbale, nerautacioase, l-au impus in fascinanta lume a prieteniei. "Cred ca nu v-ati suparat, sunt un umorist”, spunea adesea Romeo, prieten al meu parca dintotdeauna! Chemarea, marea lui chemare pe altarul cuvintelor, dar mai ales al scrisului, a rodit precum pomul, intr-o buna zi de dinaintea anului 1994. O zi in care mi-a aratat cateva zeci de pagini de manuscris. Pagini de roman, intitulat "Babel”, dintr-un caiet studentesc cu coperti groase, cu un scris ingrijit, caligrafiat. Mi le-a dat sa le citesc. Dupa lectura, am avut o placuta surpriza. "Ei, ce zici, Dorine?”, m-a intrebat. "Continua”, i-am raspuns. Trei capitole din acel inceput de roman au vazut lumina tiparului in cotidianul "Cuvantul liber”, la care a slujit o vreme si al carui colaborator permanent a fost pana, raza de SOARE a devenit intuneric pentru el. Ne nasteri pentru a trai, dar si pentru ca, odata si odata, sa nu mai fim. Romeo este prezent, este viu inca printre noi! Iata, se implinesc 40 de zile de la inaltarea la cer a sufletului sau generos. Mult prea generos a fost Romeo pentru multi, dar mai cu seama pentru unii care s-au transformat in neprieteni. Am