“Simpatia să nu fie un criteriu după care votezi politicieni. Dacă ar fi după simpatie şi popularitate în Senat s-ar regăsi demult Donald Duck şi păpuşile Muppets.” Orson Welles
O prietenă se plângea că nu ştie cu cine să voteze pe 9 decembrie. Ea a încercat să-mi explice că îi este simpatic unul sau altul dintre politicieni, dar că ori nu le recunoaşte adevărata intenţie politică, ori nu le-o înţelege. “Ce să fac?”, întrebă ea.
Păi nu uita ce a zis Orson Welles despre alegeri politice: “Simpatia să nu fie un criteriu după care votezi politicieni. Dacă ar fi după simpatie şi polpularitate în Senat s-ar regăsi demult Donald Duck şi păpuşile Muppets”, i-am răspuns eu.
Ea râde şi-mi răspunde înseninată: "Păi, ăştia sunt deja în Parlament la noi, în Guvern, peste tot! Dacă te uiţi mai bine la sforarii-şefi parcă chiar aduc cu Donald Duck&co. şi trupa Muppetsilor". Râde în continuare.
Apoi tace. “Eu cred că pur şi simplu nu voi vota de data aceasta”, şopteşte ea în receptor.
“Aloooo!!? Chiar vrei să-i instalezi acum şi pe Bugs Bunny, Mickey Mouse, Guffy, Pluto, ciocănitoarea Woody, pe Tom şi Jerry, şi pe Baloo la conducerea României? Să fim serioşi, două, trei, patru, până-n zece personaje spre amuzamentul naţiunii sunt îndeajuns. Decide-te cumva, că doar n-o să facem din Parlamentul României un mic Disneyland, cu animăluţe simpatice şi personaje fictive, care în jocul lor îţi vor scuipa în cap când şi cum vor, iar mai apoi îţi vor râde în nas fără ca tu să ai drept la replică. Evită şi tu simpatiile personale şi încearcă să înţelegi sensul politic care se ascunde dincolo de maimuţăreala zilnică care, în fond, ne scârbeşte pe toţi”.
Tace din nou, ca luna la maidanez. De data asta mă umflă pe mine râsul, nu neapărat pentru că îmi imaginez viitoarea conducere a României, ci pentru că mi-o imaginez pe Maria (prietena de la capătul celăla
