Deciziile politice au consecinte istorice pe termen lung. Si daca nu vom alege sa ne confruntam deschis cu acele decizii oribile, criminale, pe care le-am luat de bunavoie, ele vor continua sa aiba consecinte. Romania: principalul aliat militar al Germaniei pe frontul de Est. De la inceput (1941) si pana la sfarsit (1944). In razboiul impotriva Rusiei sovietice, Romania a participat cu o forta militara superioara celei a tuturor celorlalti aliati ai Germaniei luati impreuna. Romania: singurul stat european cu exceptia Germaniei care a construit si administrat lagare de concentrare. Romania: statul care a ucis cel mai mare numar de evrei, dupa Germania. Romania: singurul stat participant la al doilea razboi mondial de partea Axei care a comis pe scara larga crime de razboi si crime impotriva umanitatii care sunt si astazi masiv trecute sub tacere. Societatea romaneasca nu este educata in sensul cunoasterii, asumarii si condamnarii acelor crime, guvernul le recunoaste si le condamna doar cu jumatate de masura (in cel mai fericit caz), Parlamentul tace, armata nu si le asuma si nu duce politici active de raspandire a cunoasterii respectivelor crime, BOR nu le-a condamnat niciodata, Casa Regala nu le pune in discutie, mass media nu duc campanii de educare. Adevarul e tinut sub pres. Pana in prezent, politica (inclusiv cea educationala) cu privire la crimele de razboi si la crimele impotriva umanitatii comise in numele statului roman in perioada 1940-1944 se bazeaza pe urmatoarea strategie: 1. Faptele nu au existat - si/sau 2. Romania nu a avut incotro. Dar faptele au existat, si devine din ce in ce mai greu sa le contesti. Cat despre „nu am avut incotro", si asta e fals. Guvernul polonez s-a exilat, impreuna cu o parte a armatei. Cehoslovacii au procedat la fel. Familia regala a Luxemburgului a ales si ea exilul, de unde a organizat rezistenta. Polonezii si cehoslovacii