„câţiva trandafiri

ani prea lungi de suspin

spini noi şi vechi”

Cristian Petrea

Azi comemorăm un an de la trecerea în nefiinţă a celui care a fost şi va rămâne în inima şi memoria noastră Maestrul Emerit al Sportului, SOKE Mihai Botez, Mişa Baci aşa cum l-am cunoscut mulţi.

A aprins flacăra marţială în partea de vest a României. Aici a înfiinţat primul club de judo din România, unde în paralel predă şi autoapărarea forţelor de ordine, ca formă secretă de a împartăşi artele marţiale civililor – un început al sportului marţial în România şi în special în zona de vest a ţării. Pe această cale, facem o scurtă istorie a celui pe care îl comemorăm astăzi.

Mihai Botez s-a născut pe 31 mai 1922, la Oradea şi a început să practice gimnastica, la clubul Maccabi. A participat la Al Doilea Război Mondial, fără a fi implicat în conflictul armat, dar a căzut prizonier şi dus de armata americană într-un lagăr de lîngă Paris. A câştigat simpatia celor care aveau prinşii în grijă prin demonstraţii de gimnastică şi acrobaţie, reuşind să facă un salt peste un Jeep ce trecea în viteză, fără să aibă nici măcar o zgîrietură! Printre prizonierii de origine japoneză, germană sau italiană s-au aflat mulţi sportivi, aceştia iniţiindu-l în judo.

După război a continuat să practice gimnastica la Arad, devenind campion naţional absolut. În 1952 a făcut parte din echipa României participantă la Jocurile Olimpice de la Helsinki, acolo unde cehul Emil Zatopek a fost marele erou.

Din 1957, numele său se confundă cu judo. În Arad e părintele spiritual al acestui sport, contribuind decisiv, în acelaşi timp, la dezvoltarea artei marţiale fondate de Jigoro Kano pe plan naţional. Era primul antrenor emerit de judo al României. La brâu, două centuri negre – 8 Dan în Ju-Jitsu si 8 Dan în Judo. Maxim pentru România. Federația Mondială de Judo l-a declarat