Tuica a fost din totdeauna bautura omului de rand. Bautura simandicosilor a fost, ba mai este chiar si azi, cafeaua. Asa ceva nu era pe placul oricui, era amara si costa scump, dar cand lasai de inteles ca ai servit o cafeluta, sugerai automat ca frecventezi saloanele selecte.
De aceea, ghicitul in cafea isi avea si el rostul lui. E drept ca il practicau floraresele la colt de strada, dar in Bucurestiul de odinioara ghicitul in cafea era treaba doamnelor selecte. In cafea afla doamna daca o insala sotul sau daca va avea prilejul sa-l insele ea pe el.
Bineinteles, n-au lipsit nici profesionistele. In Bucurestiul interbelic, era cunoscuta mama Tamara (matusa cu acelasi nume e o simpla coincidenta), care se spune ca ar fi ghicit in cafea chiar si declansarea celui de Al Doilea Razboi Mondial.
Daca ceea ce se spune este fapt sau numai legenda, asta nu mai stie nimeni, dar cert este ca la locuinta mamei Tamara - undeva prin Bucurestii Noi - poposeau din cand in cand masini de lux, intr-o vreme cand masinile erau o raritate, iar luxul ti-l etalai urcand in tramvai.
Se zvonise ca somitatile timpului - sau mai exact sotiile acestora - isi cercetau viitorul in tainele cafelei, descifrate numai de mama Tamara.
Lumea nu stia prea multe despre ea, dar cum "varbia maldavinesti", era limpede ca venise din Basarabia, unde tainele ghicitului de tot felul erau pe atunci in mare voga, sustinute mai ales de rusofoni.
De altfel, ghicitul in cafea era atat de raspandit inainte de razboi, incat erau in vanzare ghiduri care te invatau cum sa rastorni ceasca dupa ce ai baut cafeaua si cum sa descifrezi forme in hieroglifele descrise de zat pe peretii cestii.
Intamplator, am dat peste un asemenea ghid. E prea voluminos, ca sa-l redau aici, dar cateva exemple merita citate, chiar daca in epoca noastra au incep
