Punct şi de la capăt: cu Vasile Botnaru şi invitaţii săi, doi moldoveni stabiliţi temporar la Moscova.
Astăzi vă propun să ascultaţi poveştile a doi moldoveni stabiliţi temporar la Moscova, cu care am stat de vorbă acum o săptămână, exact pe ninsoarea aia memorabilă pe care aţi văzut-o la televizor. Primul este conducător auto la autobuz de rută. Iar al doilea este student la o prestigioasă universitate. Pe ambii i-am întrebat despre lucruri simple: cum se descurcă în această mega-capitală, cum au grijă de propria securitate, cum îşi organizează bugetele, ce preocupări le-au umplut agendele zilnice şi cele de sărbători. Fără pretenţia de a procesa interviurile de o manieră sociologică, am ales fragmentele, care dau de gândit. Şi ridică mai multe întrebări la care căutăm mereu răspunsuri în emisiunile noastre.
Primul meu interlocutor se numeşte Iurie Botnaru. El munceşte la Moscova de aproape 14 ani. De curând i s-a alăturat soţia Valentina. Şi aceasta pentru că cei 2 copii au devenit suficient de maturi, ca să nu mai aibă nevoie de tutela lor zilnică.
Iurie Botnaru x Iurie Botnaru Iurie Botnaru: „Gazdă e greu de găsit. Sunt puse obiavlenie, că se dau, dar astea toate-s amăgeli. Şi niciodată să nu se uite nimeni la amăgelile astea, care-s puse pe stâlpi, pe la opriri, astea toate-s amăgeli. Iaca e scris că îţi dă komnată, kvartiră, suni, dar acolo e – cum le zice la aceştia – îi dai un preţ înainte şi pe urma: „Iaca am să-ţi arăt kvartira azi-mâine-poimâine”, sunt amăgeli numai. Prin cunoscuţi cel mai uşor. Sunt iaca, unde trăiesc eu este obceşejitie. Şi o lună de zile poţi să trăieşti, nu e chiar confort de trăit, dar trăiesc oamenii. Aceasta e cel mai uşor. Dar prin cunoscuţi, cel mai uşor prin cunoscuţi de găsit. Când am venit eu prima oară, am împrumutat, vreo 300 de dolari: ba documentele nu-s în poriadkă, ba ceea, prin cunoscuţi
