Cu o jumătate de oră înaintea deschiderii oficiale a programului de vot, Bucureștiul pare un oraș pustiu. Nici nu e de mirare, pe așa o vreme câinoasă, cu ploaie in rafale si frig. Doar taxiurile se întrec să ia, de la nunti, primii clienți ai zilei.
1 /.
La centrul de votare deschis în incinta Liceului Krețzulescu din Capitală, este, ca să cităm un membru al comisiei, “liniște și pace”. Singurul incident, să-i spunem așa, este descoperirea, chiar în fața unei clase transformate în secție de votare, a mai multor chiștoace, proaspăt strivite sub călcâi.
În așteptarea votanților, membrii comisiilor stau la o șuetă în holul de la intrare. “Plouă, ce vreme nasoală, e chiar pe sufletu’ lu’…” “Lasă dom’le, că și lui îi convine să vină lumea, nu ai auzit ce a zis ieri?”. O doamnă ieșită la o țigară se laudă că “a fost prima care a votat”. Colegii îi fac semn să se potolească fiindcă mai sunt patru minute până la ora oficială de vot și, daca ar fi adevărat, ar fi comis o ilegalitate.
La 7.01 își face apariția primul votant “oficial” al secției și, probabil, al sectorului 3. E plouat din cap până în picioare, și, după cum are părul, nici gluga nu i-a fost de mare folos. Își găsește secția din a doua încercare și votează! Tot din a doua încercare fiindcă prima dată a ștampilat un singur buletin.
Îl cheama Costel Dogariu, de meserie “mai complicat, sunt îngrijitor, dar mai fac și altele… A veni asa devreme fiindcă îi era secția în drum, la ieșirea de la serviciu, și fiindcă nu a vrut să îl prindă zăpada care s-a anunțat pentru mai târziu.
“Nu vă întreb cu cine ați votat, dar totuși…” “Vă pot spune cu cine n-am votat, că n-are de unde dracului să ne dea la toți câte 20.000 de euro….”
În următoarea oră, în care doar cinci persoane și-au exercitat dreptul de vot la Liceul Krețzulescu, singurul fapt demn de constatat a fost cererea venită l
