Ce știm despre stalinizarea Europei de est? Au fost regimurile impuse de Iosif Stalin națiunilor din regiune doar creații artificiale, improvizații politice și economice pornite din capriciile unui dictator, sau pot fi considerate încercări de a provoca schimbări fundamentale în societate, cultură și chiar în condiția umană pe baza unor precepte ideologice – cu alte cuvinte imitații ale precedentului sovietic până la cele mai mici detalii? În introducerea volumului “Iron Curtain: The Crushing of Eastern Europe, 1944-1956″ [Cortina de Fier: zdrobirea Europei de est, 1944-1945], jurnalista și istorica Anne Applebaum formulează propria interpretare și definește natura principalului subiect analizat: „Totalitarismul rămâne o caracterizare utila și necesară. Revitalizarea acestui termen a fost îndeajuns de lung amânată.”

Analiza aprofundată pe care autoarea o face în lucrarea de față îndepărtează orice dubiu asupra intențiilor discipolilor lui Stalin de a construi totalitarisme în Europa centrală și de est. În final aceștia au eșuat, dar intențiile totalitare și politicile criminale inițiale sunt evidente. Totalitarismul în regiune a fost o realitate politică, economică și culturală trăită de milioane. Discursul lui Winston Churchill din 1946, în Fulton, Missouri, care a anunțat căderea unei Cortine de Fier asupra teritoriilor cuprinse între Marea Baltică și Marea Adriatică, nu a fost o declarație iresponsabilă, așa cum pretind unii istorici revizioniști, care îi consideră pe Churchill și, desigur, Occidentul responsabili pentru declanșarea Războiului Rece. Afirmațiile fostului premier britanic au fost o denunțare conștientă a planurilor lui Stalin de a aduce la putere partidele comuniste în teritoriile ocupate de Armata Roșie.

Applebaum, autoarea unui prestigioase istorii a Gulagului, dovedește reală competență în subiectele abordate în cadrul volumului,