Iarnă grea în ziua votului. La sat, nametii au înfrânt până şi Biserica. Oamenii au ajuns cu greu la slujba de duminica. Pe uliţele din cătunele din Ardeal, maşini de deszăpezire nu există. Cu mături şi lopeţi la purtător, oamenii îşi curăţau zăpada din faţa caselor. Cei din apropierea şcolilor unde erau amenajate secţiile de vot, îşi sprijineau măturile de poartă şi intrau mai mult să se încălzească. Pe la prânz, organizaţi în grupuri ordonate, oamenii de la ţară au votat. Printre nămeţi şi afişe colorate. "Primarul nu ne-a asfaltat drumul, mergem pentru că poate ăştia se ţin de cuvânt. Deputatul ăsta e ca un primar mai mare. A zis că ne face drum şi canalizare", spune un bărbat cu căciula de blană. Femeia de lângă el îşi aminteşte de cântăreaţa de muzică populară care candida la deputăţie. Poate cânta gratuit la nunta nepoatei, îi spune colegei de drum.
Un bărbat cu un cojoc negru ieşise în poartă pe când grupul votant trecea prin dreptul casei lui: "Doară nu mergeţi la vot? Nu vedeţi că toţi promit, dar nimeni nu face? Eu nu merg! Numai când au nevoie de noi ne vorbesc". Nemulţumiţi, cei din grup au răspuns în treacăt " tot timpul ai fost contra, nea Vasile. Rămâi cu Dumnezeu!"
La sat, până şi cetăţeanul turmentat are alte griji. În ziua votului, Onu a dat pe la primărie. Îşi pierduse buletinu. "Nu îmi trebuie boletin ca să votez, îmi trebuie ca să iau ajutoru social. Dacă mă duc, pun ştampila pe toţi!" Femeile l-au lămurit pe Onu că nu au cu ce sa îl ajute. Onu caută şi o pâine, şi în tot satul nici urmă de magazine deschise. "ăştia cu voturile lor or închis şi cârciumele", vociferează Onu trist în timp ce părăsea primăria.
La ţară, problemele sunt simple. Politica de la Bucureşti este departe. Oamenii şi-au amintit de ziua de 29 iulie, când s-au dus la referendum cu mic cu mare. 82% a votat atunci. Şi nu s-a întâmplat nimic. La s
