De câțiva ani, s-a ales praful de ordinea naturală a pomenilor electorale. Dacă pseudoalegătorii pomanagii se mulțumesc cu puțin, politicienii nu se mai chinuie să dea pomeni consistente. Anul ăsta au fost cele mai slabe pomeni electorale din toate timpurile. Mi-am dat seama de asta, uitându-mă la pixul cu George Becali pe care l-am primit pe stradă. Ceea ce mi se pare ironic, ținând seama de faptul că singurele pixuri pe care le vede Becali sunt alea pe care le trimite în direct la teveu dușmanilor și, ocazional, muncitorilor de la Antena 1. Ce dreacu’ să fac cu un pix? Găsești la hipermarket 100 de pixuri la un leu, ca să nu mai zic că, în cazul în care ai neapărat nevoie de un pix, găsești mereu unul de furat pe la colegii de serviciu. E pișu’ lumii să zici “Mamă, mi-a dat Becali pix, îl votez!” Putea să dea și el un tricou cu Steaua, un abonament la meciuri, chestii d-astea. De fapt, cred că ăștia nici nu știu ce și-ar dori omul. Iar dacă nu știu ce și-ar dori votantul drept pomană ca să-i voteze, vă dați seama că habar n-au ce-și dorește cetățeanul în general.

Sincer să fiu, sistemul ăsta de pomeni nu prea are viitor. Dacă se dădeau lucruri consistente mai mergea, dar cu brichete, pixuri, desfăcătoare, calendare, umbrele nu se face primăvară. Apropo de umbrele, dați-le, fraților, fără însemne. Nu pot să folosesc bunătate de umbrelă că scrie mare USL sau ARD pe ea. Alea cu ARD sunt tare periculoase acum. Bine că nu mă plouă, dar vin acasă bătut măr. Bănuiesc că e și asta o consolare. Cum ar fi fost să vin acasă și bătut și plouat? În fine, dacă nu suntem în stare să dăm pomeni pe sufletul tuturor alegătorilor, mai ales ăia care nu pun botul la ulei, sare, zahăr, propun introducerea votului cenzitar. Firește, un soi de vot cenzitar, nu ca ăla clasic bazat pe avere. Dacă ar fi așa, politicienii s-ar vota între ei. Dacă stabilim un plafon de venit, iarăși