Referirile la minerit din discursurile Preşedintelui s-au împuţinat vizibil din momentul în care cabinetul Ungureanu a fost demis de Parlament, la fel informaţiile privind proiectul de la Roşia Montană. Au început să dispară spoturile de promovare, nu s-a mai vorbit despre stadiul eliberării autorizaţiei de mediu iar cotaţiile Gabriel Resources (GBU) au început să alunece treptat la bursa din Toronto, de la 6 dolari ajungând la minimul de 1,27 dolari pe 5 mai. Din septembrie însă începe o revenire solidă a preţului acţiunilor, semn că anumiţi investitori s-au pregătit din timp pentru referendum (când acesta a fost anunţat oficial-16 noiembrie-acţiunile erau deja la 2,5 dolari dar au găsit imediat resurse pentru un salt de 10% în şedinţa respectivă de tranzacţionare).

În ultima lună, creşterea preţului acţiunilor depăşeşte 13%. Canadienii de la GBU deţin 80% din acţiunile companiei ce operează cea mai mare exploatare auriferă din România-Roşia Montană Gold Corporation. Restul de acţiuni revin Minvest Deva cu 19% şi altor doi acţionari minoritari care au mai puţin de 1%. În ultimii ani GBU a raportat pierderi (16 milioane dolari în 2011, 23 milioane în 2010, 26 milioane în 2009). Printre acţionarii companiei canadiene se regăsesc nume mari din business-speculatorul John Paulson, Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan.

Nu înseamnă neapărat că un vot în favoarea exploatării rezervelor de aur şi argint (314 tone aur şi 1480 tone argint după estimările RMGC) de la Roşia Montană, pronunţat de majoritatea celor 72.000 de cetăţeni chemaţi duminică la urne, dă automat undă verde demarării proiectului. Avizul de mediu nu se decide totuşi prin vot. Rezultatele referendumului vor fi folosite însă ca mijloc de presiune prin media de RMGC şi putem vedea de săptămâna viitoare un stoc proaspăt de localnici care "nu vor decât să muncească". Presiuni care îşi pot dovedi eficaci