Este greu să te opui sloganului electoral "Băsescu o are mică", difuzat de site-ul România TV (preluat de toate site-urile care "se respectă"); obscenitate intenţionată, care stârneşte, nestapânit, măcar umbra unui zâmbet, înlesneşte critica asupra vulgarităţii deşănţate, dar criticul îşi atrage, implicit, acuza de ipocrizie - "Critici, dar râzi!".

Este o capcană.

Criticul care nu râde, se cheamă că n-are umor.

Îl respingem.

Campania electorală a fost o astfel de înlănţuire de mahalagisme, replici vulgare la replici vulgare, cum, de altfel, se prezintă spaţiul public al politicii noastre, de mulţi ani - ar fi putut politicienii noştri să devină civilizaţi, brusc, la 9 noiembrie 2012?!

Ne-am obişnuit cu vulgaritatea, obscenitatea este prezentă în spaţiul public, în mod curent, prin talk-show -uri politice, prin emisiuni informative, în presă, în divertismentul trivial, fără har şi de cele mai multe ori, fără umor, întristător, provocând dezgust, în mod gratuit.

Dar, vulgaritatea ne pecetluieşte alegerile de ieri.

Omogenizarea vulgarităţii în spaţiul public este un semn că nu contează pe cine alegem.

Pe oricine am alege drept parlamentar, acela va fi, în mod fatal, un om vulgar.

Şi mai departe: oricine va fi numit prim ministru, acela va fi un om vulgar.

Şi, încă: nu există nici o şansă ca preşedintele să fie altfel, decât un om vulgar.

Băsescu?, vulgar, Antonescu?, vulgar, Ponta?, vulgar - daţi-mi un singur exemplu de politician în viaţă, care să nu-şi atragă automat aprecierea de "vulgar".

Nu ma gândesc doar la PDL (sau ARD), la USL (PSD, PNL, PC), PPDD, dar nici măcăr ungurii, la care vulgaritatea este adânc disimulată sub sobrietate.

Obscenitatea, mahalagismul, trivialitatea nu doar că fac parte din portretul-robot al politicianului nostru, dar reprezintă condiţii de selecţie.

De fa